Sursă imagine: Pinterest
Stai pe gânduri și te cuprinde teama. Ai multe pe suflet, ai multe răni și multe cicatrici, și ai vrea să vină cineva și să le analizeze, ai vrea să privești lângă tine și să vezi pe cineva acolo, cineva care să te înțeleagă. Te uiți cu teamă și vezi că locul e gol. Lași încă o lacrimă să curgă în timp ce gândurile îți fug din nou către Dumnezeu. Ceva te îndeamnă să îi șoptești dorul inimii tale și deschizi buzele, ești pe cale să spui ceva când două cuvinte ți se arată parcă de nicăieri: ”Nu pot...”
Ce șanse sunt ca Dumnezeu să privească din palatul Lui de cleștar tocmai la unul ca tine?
Nu știu cine ești, de unde vii și încotro te duci. Eu, sunt un om ca și tine. Ai sufletul rănit, sfărmat în mii de cioburi? Și eu îl am. Te simți neînțeles de oameni? Și eu mă simt. Ți se pare că aerul din plămâni îți dispare, că ziua de mâine nu mai are sens iar bucuria pare să fie plecată undeva într-o vacanță fără tine? Și eu gândesc la fel. Dar știi ceva? Eu am îndrăznit. Am îndrăznit să îmi mișc buzele, să scriu, să-i spun lui Dumnezeu ce am pe suflet iar El mi-a răspuns. Nu ai vrea să îndrăznești și tu?
De fapt, ce te oprește? Nu cumva e doar teama cum că vei fi respins? Dar Dumnezeu nu respinge pe nimeni, Dumnezeu e lângă tine chiar acum...închide ochii, deschide-ți inima și vorbește-i. Astăzi încă se poate, îndrăznește!
Nu ai nimic de pierdut dar s-ar putea să găsești un Tată și un prieten, pentru că Dumnezeu îți va spune că e cu tine, trebuie doar să îți deschizi inima și să îl asculți.
Îndrăznește!
Uneori,în momente de grele încercari,e nevoie sa închidem nu doar ochii,ci si urechile si celelate simturi ale perceptiei firesti,închizându-ne chiar si usa "odaitei de sus" dupa ce-L vom fi primit ca musafir pe Isus,iar acolo,în intimitatea "odaitei" EL ne va asculta,ne va da tot ce-I vom cere,si ne va ELIBERA de toate poverile,redându-ne bucuria si fericirea de a trai frumos,de a ne bucura din plin de bogatia IUBIRII LUI desavârsite,fara margini...
ReplyDeleteFii binecuvântata.
"Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.
ReplyDeletePăzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.
Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.
În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit."
(Psalmul 85:1-6)
Sau putem apela la un psihiatru...
ReplyDeleteCred ca te referi la un psiholog, intrucat la psihiatru mergi cand lucrurile nu mai tin doar de durere. Da, psihologul te poate ajuta sa depasesti anumite stadii si etape, te poate ajuta sa te impaci cu tine insuti nu si cu Dumnezeu. Se intampla chiar sa fiu absoleventa a unei facultati de psihologie, si poate pe viitor chiar un psiholog, dar psihologia e una si Dumnezeu e alta. :) Unele dureri nu le poate intelege decat El si doar El poate lega unele rani.
Delete"Cereti si vi se va da, cautati si vsti gasi, bateti si vi se va deschide" Matei 7:7
ReplyDeleteTraita pe propria piele. o depresie crunta, unde si psihologul se vedea neputincios, numai rugaciunea si credinta ajuta! Iti usureaza sufletul si iti deschide mintea sa vezi lumina de la capatul tunelului!
E un indemn de a ne indrepta catre Dumnezeu, demult uitat! Dar pana la Dumnezeu, trebuie sa rezolvam singuri situatiile critice.
ReplyDelete