Sursă imagine: google
Coronavirus a pus stăpânire pe lume, a creat haos și panică. Unele inimi sunt deznădăjduite, altele sunt nepăsătoare; unele inimi sunt în alertă iar altele încearcă să își mențină pacea și oscilează între nesiguranță și încredere.
Situația este delicată. Am fost luați prin surprindere, nimeni nu se aștepta ca în 2020 întreaga lume să fie luată cu asalt de acest virus. Dar știi cine nu a fost surprins? Dumnezeu. Contrar a ceea ce zic cei ce sunt gata să dea vina pe El și să vorbească contra Lui, contrar întrebărilor ironice și batjocoritoare la adresa Lui, El știa. Da, Dumnezeu știa. Dumnezeu continuă să fie în control în tot acest haos și da, Dumnezeu continuă să aibă milă.
Ne este ușor să credem în El când lucrurile merg bine, când circumstanțele sunt liniștite și totul e la locul său, dar când lucrurile o iau razna, când haosul se instalează și nu știi ce să faci, când te simți neputincios, atunci poți să vezi de fapt cât de mare este credința ta. Dacă credința ta în El este adevărată vei continua să ai inima liniștită. De ce? Pentru că vei ști că Dumnezeul în care te încrezi este mult mai mare decât situația problematică în care te afli. Chiar dacă oamenii își pierd locul de muncă, chiar dacă cei dragi ai tău au fost infectați cu acest virus, chiar dacă nesiguranța atârnă în aer și se răspândește viral, chiar dacă nu știi ce aduce ziua de mâine, Dumnezeu continuă să fie prezent și credința ta în El nu e în zadar.
Ne este ușor să credem în El când lucrurile merg bine dar când lucrurile merg rău atunci credința ne este pusă la încercare. Cel ce îl iubește pe Dumnezeu trebuie să înțeleagă că Dumnezeu e același și în vremuri bune și în vremuri grele. Că Dumnezeu continuă să iubească, continuă să lege răni și să vindece, continuă să dea speranță și continuă să lucreze înspre binele copiilor Săi. Haosul nu îi pune capăt lui Dumnezeu tot așa cum nu îi pune capăt nici credinciosului. Lumea aceasta se tulbură dar nu și El. La El este pacea, la El este siguranța și chiar de toată lumea ar fi luată cu asalt și chiar de totul în jur s-ar spulbera, Dumnezeu ar continua să fie. Cei iubiți de El nu vor fi niciodată cu adevărat în pericol pentru că chiar dacă aici jos totul s-ar sfârși, viața ar continua în cer, alături de El.
Ne place să controlăm lucrurile, să ne știm în siguranță și ni se pare că dacă totul merge cum vrem noi avem situația sub control și ne descurcăm. Dragul meu, draga mea, aș vrea să îți spun ceva: Corona virus sau nu, război sau pace, necaz sau boală, sărăcie sau avuție, nu contează. Știi de ce? Pentru că oricum ar fi, oricât de tare ai fi la un moment dat totul trece. Și tu treci. Da, viața ta trece. Important este nu ce ai câștigat aici și nu cât de tare ești aici ci ce ai câștigat pentru veșnicie. Unde te duci atunci când totul în lumea aceasta va înceta?
Ai tu siguranța că la final de tot vei ajunge cu Dumnezeu în slava Sa și viața va continua pentru tine? Ai tu siguranța că ai trăit frumos și că la final vei putea spune că s-a meritat și că te duci în sfârșit acasă la Tata, Dumnezeul universului, Creatorul tău?
Nu te teme de Coronavirus, nu te teme de haosul de acum și nu te lăsa păcălit de toate acestea lucruri pentru că așa cum au venit vor și trece. Dar teme-te de starea sufletului tău, teme-te de gândul că îți vei putea petrece veșnicia fără Dumnezeu. Teme-te de inima ce ți se răcește zilnic tot mai mult și tinde să meargă spre îngheț. Știi ce se întâmplă cu inimile înghețate? Nimic. Absolut nimic. Rămân așa pentru veșnicie. Dar inimile ce stau aproape de Sursa dragostei continuă să înflorească zilnic.
Tu ce faci cu inima ta?
P.S. În această perioadă, recunosc, panica dorește să se agațe de mine dar eu îmi găsesc siguranța în Dumnezeu. Această melodie ( https://www.youtube.com/watch?v=dFbFnbeZ1Lg ) îmi amintește niște lucruri foarte importante, în special refrenul. Te invit să o asculți cu inima deschisă.
Refren:
Cât timp Tu mă vei iubi, marea se va liniști,
munți din loc se vor muta, atât de mare e iubirea Ta.
Cu brațul Tău mă ocrotești, când Te caut îmi vorbești.
Ești Același și ieri și azi și în veci.
Și îmi place că spune cât timp Tu mă vei iubi, dar dragostea Lui este veșnică. El ne-a iubit mai de dinainte ca noi să ne fi născut, ne iubește acum și va continua să ne iubească. Nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui.
”Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos, Domnul nostru.” Apostolul Pavel, Romani 8: 35 ; 8:38,39
Am ajuns la parerea ca despartirea asta fata de biserica si de partasie, ne uneste mai mult ca oameni si ca Biserica. Aici, la noi, de o saptamana e interzis sa iesim din case, abia putem merge la magazin (e interzis, daca nu avem permis) nici la munca nu avem voie sa mergem.
ReplyDeleteUneori,cred, ca avem nevoie de un "restart" de o mica pauza, sa ne punem la punct toate lucrurile, toate prioritatile, si nu in ultimul rand VIATA. Am scris si eu despre perioada asta, nu prea multe pentru ca nu sunt din domeniu, insa titlul poate fi luat atat ca o afirmatie, cat si ca o intrebare: "COVID-19, binecuvantare sau blestem (?)". Eu am ales sa o iau ca o binecuvantare, pentru ca stand in casa am timp sa imi dau seama de cum traiesc, am timp sa citesc, sa scriu, sa ma gandesc, sa fac atatea lucruri pe care, cand aveam timp in trecut, nu le faceam.
Toate astea ne fac sa fim mai buni, mai interesati unul de altul, mai apropiati, mai solidari.
"Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare..." (Iacov 1:2-3)
ReplyDeleteÎți mulțumesc pentru gânduri, Cosmin. Da, pot să văd și partea bună a tot ceea ce se întâmplă acum. Cu siguranță toți ne-am oprit în loc și avem timp pentru toate...
ReplyDeleteDupa atâta timp de cand a început pandemia, cred ca totul a fist îngăduit. Însă a depins de om daca a făcut tot ce a fost mai bin, sau daca in sfârșit si-au arătat urâciunea sufletului pe fata..
ReplyDeleteDa, cu siguranță a fost îngăduit.
Delete