Stropi de ploaie...

Stropi de ploaie cad peste sufletul ce tânjeşte după iubire şi atenţie, dar nimeni nu îl bagă în seamă, numai ploaia şi vântul adie uşor înspre el.
El plânge.
Lacrimi amare se revarsă peste tot în jurul lui, dar cei din jur nu pot vedea acest mic detaliu. Şi când oamenii nu-ţi simt durerea şi nu te sprijină iar sufletul se sfarmă în bucăţele mici ce să faci? Unde să te duci după ajutor?

"Îmi ridic ochii spre munţi...
De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul  îmi vine de la Domnul,
care a făcut  cerurile şi pământul"
Psalmul 121: 1,2

De ce ţi-e frică?

De ce ţi-e frică?
După întuneric răsare mereu soarele, cel care luminează până şi cel mai sumbru colţ al lumii.
De ce ţi-e frică?
Nu crezi că răul nu are valoare? El este mare numai atunci când tu crezi în el. Fără teama ta el nu mai există.
De ce ţi-e frică?
Nimeni nu poate să-ţi facă vreun rău, pentru că tu nu eşti singur. Umple-ţi sufletul cu iubire şi lasă inima să radieze de fericire. Asumă-ţi riscuri. Schimbă ceva, dar în bine.
De ce ţi-e frică?
Nici oamenii mari nu ar fi ajuns aşa sus dacă nu ar fi riscat, dacă nu ar fi dorit, dacă nu ar fi visat, dacă nu ar fi încercat!

Goană după vânt...

Am ajuns la concluzia că e bine să aştepţi ca toate lucrurile să se aşeze de la sine şi să nu le grăbeşti. Dacă Dumnezeu îţi spune să aştepţi şi întârzie cu răspunsul tău, nu fi nerăbdător aşteaptă, vei vedea că nu ai decât de câştigat.

Dumnezeu lucrează într-un mod minunat, de ce oare nu ne lăsăm pe braţul Lui?

Am ajuns la concluzia că oamenii sunt vulnerabili, mai vulnerabili decât par, li se pare că sunt cineva dar ei nu sunt în stare nici măcar să-şi ţină cuvântul dat. Până la urmă ce sunt toate?

Goană după vânt...

Iubire necondiţionată

Îmi plac aşa mult versurile unui cântec care spun aşa:

"Ce-ai găsit Doamne la mine,
Nu am nimic bun şi frumos
Ai venit din înălţime să salvezi un păcătos,
Ce-ai găsit Doamne la mine că aşa mult m-ai iubit,
Ai lăsat  chiar  slăvi divine,
Şi  în braţe m-ai primit"

Aceste versuri mă duc cu gândul la iubirea necondiţionată.Adevărata iubire, cea care rabdă, crede, nădăjduieşte şi speră.

Vă las melodia în caz că vreţi să o ascultaţi

Iubirea, o datorie.

"Iubirea este singura datorie pe care o cunosc."  Albert Camus

Care sunt priorităţile tale? Ai putea spune şi tu acelaşi lucru pe care l-a afirmat Camus?
Dumnezeu ne-a chemat la iubire, dar astăzi tot mai puţini oameni mai iubesc din toată inima, şi mai consideră iubirea ca fiind o datorie.
Iubirea este datoria pe care tu o ai faţă de tine însuţi, faţă de cei dragi, faţă de străini şi de săraci dar mai ales faţă de Dumnezeu.

Când o să încetăm să ne gândim doar la noi?

Dumnezeu e bun, Dumnezeu e dragoste, e pace, e răbdare, e bunătate.Ce suntem noi în comparaţie cu El? Poate cineva să se compare cu El?
Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât a renunţat la tot ce a avut mai scump pentru noi, la singurul Său Fiu. Iisus a suferit şi a purtat păcatele noastre acolo pe cruce. Dar tu L-ai primit în inima ta?
De multe ori credem că suntem cineva, şi prin acest lucru nu mă refer la a fi egoist sau încrezut, ci la faptul că avem o viaţa şi ne comportăm ca atare.Avem pretenţii să fim respectaţi, să fim salutaţi, şi cerem multe lucruri de la Dumnezeu, spunând că avem drepturi. Uităm un singur lucru. Că suntem aşa mici şi neînsemnaţi., că suntem o ţărână trecătoare.Noi de fapt nu avem nimic. Iar păcatul ne urâţeşte pe zi ce trece tot mai mult. Ne complacem în plăceri şi bucurii de-o clipă şi toate acestea pentru ce? Dumnezeu e Singurul care ne veghează, care ne iubeşte şi de la care avem totul iar noi îl dăm la o parte, îl înjurăm, îi negăm existenţa şi nu facem decât să îl supărăm.Când o să încetăm să ne mai gândim doar la noi? Când o să ne dăm seama că noi suntem vinovaţi de ce e rău şi nu Dumnezeu? Când o să realizăm că nu suntem într-o competiţie şi nu trebuie să dovedim care e mai deştept, care se îmbracă mai frumos, care are maşină mai luxoasă, sau care are dreptate , etc. ci că suntem fraţi în Hristos şi trebuie să ne iubim şi să ne ajutăm unii pe alţii? Când o să ne deschidem inimile spre a alunga răul şi a-L primi cu adevărat pe Dumnezeu în viaţa noastră?

Pentru el...

Iubesc gândul că mă înconjori în fiecare zi cu dragostea ta, că mă trezeşti în felul tău enervant şi-mi şopteşti cuvinte de dor. Iubesc vocea ta caldă care îmi dă putere să sper mai departe în visul nostru, în ceea ce sunt. Iubesc tachinările tale ce mă scot din sărite şi surâsul tău copilăresc ce mă face să îmi dau seamă că încă suntem copii. Iubesc "cearta" ta de om mare care crede că le ştie pe toate şi că nu ratează niciodată. Iubesc siguranţa pe care mi-o oferi atunci când eşti lângă mine.Iubesc nopţile târzii de vară petrecute în faţa unor animaţii cu râsete şi nervi. Iubesc momentele noastre de cânt şi armonie. Iubesc tot ce eşti tu şi tot ce simt atunci când eşti lângă mine. ( pentru el )

P.S. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că te-a adus în viaţa mea şi sper să nu te lase să pleci niciodată. Sunt egoistă nu?

A înţelege..

Niciodată nu o să poţi înţelege oamenii cu adevărat, şi de ce uneori acţionează într-un fel şi nu în altul, poţi doar să observi în tăcere şi să aduni cât mai multe informaţii.Într-o zi îţi vor folosi poate ca să te înţelegi pe tine, la urma urmei şi tu eşti un om care în ochii altora nu vei fi niciodată pe deplin înţeles.

Răbdarea

Răbdarea este o virtute necesară în viaţa de zi cu zi dar oare o mai purtăm cu noi prin bagajul vieţii? Cred că oameni răbdători întâlnim mai rar astăzi, însă întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: suntem noi răbdători? 

Dumnezeu ne îndeamnă să avem răbdare, iar un om răbdător are mai mult de câştigat decât un om care se enervează repede şi nu aşteaptă.

Şi la ce ne foloseşte dacă ne grăbim şi sărim repede în judecarea unor lucruri, nu mai bine tăcem şi avem răbdare? 

Uneori este nevoie să aştepţi...

Răbdarea este o calitate, iar omul care o are este un om înţelept. 

Un om înţelept rabdă, pe când unul care se aruncă înainte are mai multe de pierdut.

"Răbdarea este arta de a spera."   Luc de Clapiers

Lupta împotriva timpului...

Timpul trece misterios pe lângă noi iar secundele se scurg prea repede ca să le putem observa.Oamenii, rămân aceleaşi fiinţe muritoare care luptă contra lui dar care nu reuşesc niciodată să-l doboare.E momentul să ne oprim din lupta cu timpul, căci nu o vom câstiga niciodată, dar poate ar trebui să începem să ne preocupăm de lupta spirituală care are nevoie de toate armele posibile pentru a putea birui.Încotro ne îndreptăm? Avem loc în inima noastră doar pentru lucrurile materiale pe care le putem pierde oricând, sau avem, loc şi pentru lucrurile spirituale care ne sunt mult mai folositoare?
Nu timpul este duşmanul nostru, ci noi.