Jurnalul unei buburuze...

                                                                 Sursă imagine: www.google.ro


 Luni 13 august

Astazi am iesit sa zbor dimineata, am atins usor cu aripile mele roua, si brusc mi-a venit un gand, oare cum ar fi sa am maini cu degete ciudate asa cum au oamenii, cum ar fi oare sa pot simti ca si ei? Sa pot strange pe cineva de mana si sa-i simt caldura palmei, sau mai frumos decat atat sa pot sa imbratisez pe cineva...

Dar oare cum ar fi sa am doar 2 picioare lungi si sa fiu asa uriasa ca ei? 
Cred ca as alerga  pe o campie simtind iarba cum  imi gadila picioarele, ce frumos ar fi!

Dar daca as putea sa cant?
Oare atuncea cum ar fi? Cum as canta?
O, cred ca i-as canta lui Dumnezeu, pt ca El, Creiatorul meu este atat de minunat si de bun!

Si daca as avea niste ochi ciudati ca ai lor, m-as uita la apele curgatoare si cu acele urechi mari as asculta sunetul apei..

Ce minunat, da ce minunat trebuie sa fie sa fii om!

Marti 14 august

Astazi ziua pare ca trece incet,afara e cam frig nu stiu de ce, dar simt ca inghet...

Ma tot gandesc la oamenii care au norocul de a se imbraca cu acele chestii ciudate pe care ei le numesc haine, macar lor nu le este frig...

Joi 16 august

A mai trecut o zi, astazi  era sa ma omoare un copil. S-a tot jucat cu mine , dar ce mai joaca ca aproape era sa mor, s-a zis cu viata mea plapanda.

O, Doamne ce bine ca mi-ai venit Tu in ajutor..

De ce oamenii astia sunt asa de rai, de ce nu se gandesc decat la ei?

Doamne  oare Tie iti place de ei, cand ii vezi asa?
Oare nu Te supara ei prin asta? 
Oare ei nu stiu ca Tu esti Dumnezeu, atotcreator, omniprezent, si ca esti un Dumnezeu drept? 
De  ce s-au departat atat de mult de Tine? 
Tu care i-ai iubit atat de mult incat ti-ai dat singurl Tau Fiu la moarte pt ei...
O, de ai fi facut si pt mine asa ceva!
Dar nu, eu sunt doar o buburuza, cine stie, poate maine voi muri..in schimb ei , oamenii au promisiunea unei vieti vesnice, a raiului dar nu, lor nu le pasa; au prea multe ganduri pt a realiza ce este cu adevarat valoros in viata...

Vineri 17 august

Astazi nu s-a intamplat nimic important, am doar o aripa rupta, din nou acei copii.

Ma bucur insa ca eu nu sunt ca oamenii, ei sunt asa de nemultumitori, au case mari, bani multi, servicii importante si totusi vor mai mult.

Ei au o familie pe care sa o iubeasca dar nu o pretuiesc.

Ei au lacrimi si pot plange de bucurie sau de tristete dar nici de asta nu le pasa..

Ei pot visa  si pot gandi dar  li se pare  ceva normal acest lucru.

Ei ,au sentimente, pot iubi, o, ce frumos trebuie sa fie sa iubesti!

Dar nu inteleg, daca au sentimente de ce sunt totusi atat de nepasatori? 
De ce nu le pasa de cei saraci? 
De ce isi bat joc de persoanele care sunt mai slabe ca ei?

Sambata 18 august..

Subiectul asta cu oamenii imi tot da batai de cap, nu pot sa dorm, atat de mult mi-ar fi placut sa pot sa zambesc ca cei din jurul meu sa vada ca sunt fericita, sau sa pot rade, wow, ce frumos trebuie sa fie sa poti rade dar asta este, eu nu pot sa o fac sunt doar o insecta mica si neinsemnata.

Asadar, am dreptate?