Versetul zilei

Saturday, June 6, 2015

Cugetări despre viață...

Sursă imagine: foodstory.stirileprotv.ro

Viața nu mi-a dat lămâi, dacă ar fi făcut-o, mi-ar fi plăcut. Nu, viața mi-a dat cafea amăruie îmbibată cu pelin. 

Sunt un om care trece peste tot ce e rău. un om care iartă, care oferă șanse, un om care știe să uite ceea ce e dureros, dar sunt și un om pe care rănile îl transformă, rănile îl fac să devină altcineva, cineva mai puternic.
Așa se spune de fapt în general, că greutățile te fac să fii mai puternic, mai rezistent. Dar oare această putere merită lacrimi vărsate toată viața și doar stropi de fericire?
Această putere merită atâtea cicatrici?

Am râs și am plâns. Am iubit și am suferit. Am trăit dar am murit în același timp.

Am miliarde de cicatrici în suflet și faptul că am devenit mai puternică în urma lor nu m-a ajutat ci dimpotrivă m-a făcut mai amară, mai pustie. Vreau oameni pe care să îi iubesc. Prefer să fiu vulnerabilă și fericită o clipă decât să simt mereu amarul de după.

Viața te provoacă, te dezamăgește dar vreau să fiu cu un pas înaintea ei. Vreau să nu încetez să cred în prieteni, să nu încetez să cred în dragostea adevărată, în familie, în Dumnezeu și în bucurie.

Viața mi-a dat cafea amăruie îmibată cu pelin dar nu a uitat să îmi dea și lapte îmbibat în miere, și ciocolată îmbibată în fericire.

Viața mi-a dat tot ce am visat, exceptând lucrurile rele din ea.

Sunt un om care respiră și se bucură inclusiv de singurătate. Sunt un om care încă speră.

Când viața îți dă lămâi faci limonadă, așa se spune, dar când viața îți dă cafea o bei. O bei până la ultima picătură. Îți provoacă răni ce nu vor fi cu adevărat vindecate niciodată. Îți dă și fericire mai târziu. Le împletește pe amândouă atât cât trăiești, dar așa e viața. A îndrăznit cinvea până acum să se pună cu ea?

Beau cafea cu pelin și în același timp am parte de lapte cu miere, să zicem că gustul e dulce-amărui, va fi cândva altfel?

4 comments:

  1. Din poze te vad asa fericita, mi-e greu sa cred ca si tu suferi.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ca bine zici Bianca, sunt foarte fericita dar in acelasi timp sunt si trista. Iar pozele vor arata mereu partea mea optimista si vesela pentru ca partea mea trista, chiar pesimista cateodata sta ascunsa...doar eu cu mine, eu cu Dumnezeu si uneori eu cu unele persoane...

      Delete
  2. Imi aduc aminte de o teorie mai veche de-a mea, care spunea ca fiecare dintre noi traieste intr-un interval (-x, x), unde are posibilitatea sa isi defineasca propirul x. Problema vine din faptul ca cu cat te duci mai sus cu acel x, cu atat mai in jos te (poti) duce si pe partea negativa a intervalului; la fel, cu cat incerci sa iti minimizezi suferinta si sa alegi un -x cat mai mic, cu atat scade si partea pozitiva a intervalului.

    Alegerea ne apartine - preferam o viata relativ sigura, lipsita de griji, dar si de mari bucurii, sau riscam sa ne aruncam in gol, sperand ca parasuta se va deschide, iar daca nu, in cel mai rau caz, inainte de a ne izbi de pamant, macar vom fi beneficiat de cateva minute in care am experimentat zborul. :)

    ReplyDelete