Partea cea mai frumoasă la oamenii minunați, e că ei nici măcar nu își dau seama de efectul pe care îl au asupra altor oameni. Ei te luminează fără să știe ce fac, pentru că ei nu fac asta ca să te impresioneze, nu se forțează, ei pur și simplu sunt, iar acest lucru e de ajuns.
Am întâlnit o fată, avea ceva diferit de ceilalți. O sclipire, ceva aparte. Îmi părea plină de viață și jucăușă. Copilăroasă, dulce. Îmi amintea de mine, de vechea eu.
Nu m-am gândit că se va cuibări la mine în suflet. Nici măcar nu știu cum s-a întâmplat, dar știu că azi e acolo și că dacă nu aș fi cunoscut-o, i-aș fi dus dorul. E prietena pe care și-ar dori-o oricine.
Când sunt la pământ, mă ridică, are mereu cuvintele potrivite la ea și nu încetează să le rostească. Când vede că nu mai am speranță iar vorbele nu mă ajută, se așează lângă mine și mă lasă să mă liniștesc iar între timp se roagă pentru mine.
Nu mă judecă. Mă acceptă așa cum sunt.
Când sunt veselă, e acolo. Când e veselă îmi dă și mie din bucuria ei.
Cuvintele nu sunt de ajuns ca să o pot descrie, așa cum o văd eu. E ca un diamant ce strălucește de la mare depărtare, dar nu își cunoaște valoarea.
Are sufletul desenat cu flori și în fiecare zi rupe câte una și împarte la fiecare.
Mie, cred că mi-a dăruit un buchet întreg, pentru că îi simt mireasma peste tot.
Ea este prietena mea, Ala (M), mi-aș dori ca într-o zi să se poată vedea prin ochii mei, ca să înțeleagă cât e de prețioasă. Ea este un dar de la Dumnezeu.
Vă rog nu uitați de concurs!
Ma bucur pt tine! Eu sunt la cap.triere. Am descoperit ca oamenilor le place sa primeasca, le place sa fii de acord cu ei. In momentul in care iti expui punctul de vedere si, din diferite motive, nu mai poti fi saritor ca in trecut...esti indepartat (ca o masea stricata).
ReplyDeleteDumnezeu ne dă daruri ca să căpătăm curaj în nevoințe, să prindem putere asupra greutăţilor.
ReplyDeleteDepre Dumnezeu nimeni nu poate grăi cu competenţă absolută decât numai El Însuşi, când străluceşte slava Sa pe chipul fiilor Săi.
Dumnezeu harazeste fiecarui om anumite daruri sufletesti, inca de la nastere, pe care nu le mai ia inapoi, indiferent de starea sufleteasca a celui in cauza.
Darurile sunt de la Dumnezeu si, desi ele sunt asezate in puterea noastra de lucru, tot Dumnezeu este Cel care le lucreaza pe toate. De noi depinde doar sa lucram in asa fel incat in darul primit sa transpara puterea, prezenta si iubirea lui Dumnzeu catre aproapele noastru.
PS Esti binecuvântată de Dumnezeu.
Exista oameni care sunt binecuvântari pentru semenii lor fara ca ei sa realizeze acest lucru,deoarece pentru ei este logic si normal sa traiasca cu frica de Domnul,sa faca binele ori de câte ori au posibilitatea si sa evite orice li s-ar parea rau sau daunator celor din jur.
ReplyDeleteO saptamâna plina de bucurii si pace în Suflete.
Ce rara a devenit o astfel de prietenie....Sa va bucurati de ea!
ReplyDelete