Stăteam cu fața către soare

Una dintre amintirile mele preferate din copilărie este aceasta: într-o vară, eram în curtea bunicilor, stăteam pe o bancă și respiram. Admiram soarele. Era dimineață iar razele lui încă nu transmiteau atât de multă căldură precum o făceau în timpul zilei. Eu, stăteam cu fața către soare și mă bucuram. Uneori soarele se ascundea după nori, atunci mă necăjeam,pentru că îmi dispărea sursa de lumină. 

Câteodată în viață, ne dispare sursa de lumină. Se aștern nori grei pe cer și odată cu ei năvălește furtuna. În acele momente sufletul ne este cuprins de disperare iar în jur nu se mai zărește nimic. Uneori zacem în acea deznădejde zile întregi sau chiar luni de zile. 

Când apare tăcerea și te cuprinde un sentiment de singurătate, când simți că nu mai poți face față greutăților căci furtuna e tot mai puternică iar vântul te apleacă la pământ, amintește-ți ceva: soarele este ascuns, nu dispărut. Sursa ta de lumină este undeva în apropiere. Ea nu lipsește ci este doar ascunsă de ochii tăi. 

Dacă ți-ai deschide inima și ai privi cu atenție în jur, dacă nu ți-ai mai concentra atenția spre norii amenințători, spre picăturile ce cad cu putere la pământ sau spre vâjâiala vântului, atunci ai înțelege că soarele este acolo, iar lumina lui nu s-a sfârșit. Soarele nu va înceta niciodată să existe, atunci când se ascunde trebuie să privești cu atenție în jurul tău și să îl cauți. 

Când totul pare în zadar, caută soarele, învață să dansezi în mijlocul furtunii, să lași la suprafață tot ceea ce este mai bun. Furtunile curăță, ele te apleacă dar tu te poți ridica, dacă alegi să vezi partea lor bună, dacă alegi să te întorci cu fața către soare. 

Ți-ai găsit sursa de lumină astăzi? Ai dansat în furtună?

P.S. Nu uita că norii pleacă la fel de repede precum au și venit. Soarele rămâne învingător.

Sursă imagine: Pinterest