Și, aproape de fiecare dată o cred.

Sursă imagine: Pinterest

Inima mea uneori o ia pe cărări străine. Se decide de nebună să fugă de acasă, deși își cunoaște identitatea și vocația. Eu fug pe urmele ei, încerc să o prind în pumnii goi și să o aduc spre locul în care ar trebui să se afle, dar de prea puține ori se lasă găsită. Îi place să se ascundă. Aruncă câteva vorbe în grabă și mai apoi evadează. Se ascunde de ea însăși, de lume, de Dumnezeu. De fiecare dată când reușesc să dau de ea, sângerează. Îmi spune că regretă amarnic ce a făcut și că nu dorește să se mai întoarcă pe acele cărări străine. Și, aproape de fiecare dată o cred. Pun accent pe aproape, pentru că de la o vreme am învățat să o cunosc mai bine și să nu mai iau drept bun chiar tot ce îmi spune. E adevărat că e inima mea, e parte din mine, și totuși, e atât de înșelătoare! 

Din când în când îi pun adevărul în față și o las să se confrunte cu el. Numai adevărul o pune la punct. E acel moment în care își deschide ochii și începe să vadă ceea ce înainte nu a văzut. Faptul că, sentimentele ei nu sunt tot. Tot zbuciumul din ea e înșelător și tot amarul vieții e capturat în ea chiar și atunci când viața nu mai e amară. Inima poartă cu sine toate cicatricile și rănile din trecut și din prezent, și, de ar ști ce-i rezerva viitorul și pe ce poteci o să mai calce, le-ar mai purta și pe cele viitoare. Probabil de aceea fuge de acasă. De fapt, tot ce știe e să fugă. Dar am de gând să mă transform într-un paznic pe timp de zi și pe timp de noapte și să îi spun cu o voce blândă, însă fermă: oriunde ai fugi, să știi că fugi degeaba. 

Pentru inimă am găsit o soluție. Ori de câte ori o văd amărâtă, mă pun și înalț o rugăciune către Dumnezeu. Ori de câte ori o văd descurajată, deschid Biblia și încep să citesc. Atunci când tace și începe să gândească aiurea, îi mai pun un cântec despre credință. Încet încet, inima își revine. Cine ar fi crezut că rugăciunile, Biblia și cântecele creștine sunt ca un leac vindecător? De fapt nu, nu ele în sine, ci Dumnezeu care are grijă ca inima mea să rămână în brațele Lui. 

Mă întreb, inima ta pe unde e?