Mă poartă El în brațe

Sursă imagine: quotesvil.com

Nu pot merge uneori, cad la pământ și adulmec praful, mă prăbușesc și simt cum situația mă depășește.

Nu pot zâmbi uneori, mi se pun lacrimi în ochi și încerc să îmi mușc buzele, limba - se zice că dacă faci asta te oprești- dar lacrimile cad oricum.

Nu pot rosti cuvinte câteodată, mi se pune un gol imens în suflet și gâtul mi se usucă. 

Sunt momente în care oricât de mult aș încerca nu pot să fac nimic, dar am învățat că nici nu trebuie, pentru că în acele momente mă poartă El în brațe. 

Am învățat că îi pot încredința Lui bagajul în care-mi duc zilnic problemele; că dacă mă doare spatele iar picioarele îmi obosesc pot să mă așez la umbra unui copac, să iau o pauză.

Mă poartă El în brațe.

Uneori mă uit lângă mine și îl caut pe Dumnezeu cu privirea, câteodată îl zăresc acolo, dar câteodată simt cum locul e gol. Unde ești, îl întreb și nu primesc răspuns. 

Zilele acestea l-am întrebat, te poți uita la mine acum?

Nu îl vedeam, nu știam unde e. Dar acum știu. Era cu mine, mă purta în brațele Sale. 

Poate ți s-a întâmplat și ție, poate te-ai trezit într-o zi, te-ai uitat în jurul tău și ai văzut că Dumnezeu nu era acolo, și poate te-ai gândit că e absent, când de fapt El te purta în brațe. 

Amintește-ți, când tu nu mai poți și ai impresia că ești singur El te poartă în brațe.