Astăzi, dă-mi voie să te întreb, tu mai reziști?

Sursă imagine: Pinterest

Sunt zile în care cauți cu disperare un strop de odihnă, un loc liniștit pentru suflet, în care să poți sta doar tu cu tine și atât. Un loc ferit de lume, de haosul de afară și uneori chiar și de propriile tale gânduri. Zile în care te cuprinde disperarea, frustrarea, dezamăgirea și chiar panica. Și ai vrea să vezi o ușă, o cale de ieșire sau o persoană care să îți vină în ajutor, dar când privești în zare, observi că nu e nimeni. Nici un loc, nici o rezolvare, nimic. 

Sunt momente în care uiți să mai respiri, să mai trăiești, să mai visezi. Tot ce faci e să te duci dintr-o parte în alta, să faci ce ține de tine și să mai bifezi câte un punct de pe listă. 

Astăzi, dă-mi voie să te întreb, tu mai reziști? 

Sufletul tău bătătorit de oameni, de timp și de durere, când se oprește câte o clipă și se analizează în taină, ce îți spune? 

M-am oprit și eu odată. Am privit în mine și am găsit o copilă. O copilă mică, de grădiniță. Stătea și plângea și cerșea o îmbrățișare. Atunci, adultul din mine ar fi vrut să i-o ofere și să-i zică că va fi bine. Nu așa obișnuim să spunem noi, lasă că va fi bine? Și dacă nu va fi? Dacă de fapt ești aici cu un scop? Dacă lucrurile acestea în care nu te regăsești, zilele umplute până la refuz și viața prin care treci zilnic îndeplinind sarcini cu o vitezi alarmantă, sunt de fapt lecțiile prin care este necesar să treci?

Și dacă chiar aici trebuia tu să fii? Înconjurat de oamenii aceia, de treburile acelea, de momentele alea tensionate? 

Da, se poate. Sau poate nu. Nu știu. Însă știu altceva. Chiar în mijlocul acestui haos, în plinătatea amară și zbuciumată a inimii tale, mai este cineva. Cineva care vede, aude, atinge, iar acel cineva e chiar Dumnezeu. 

El, Dumnezeu, te vede. Știe prin ce treci. Știe că îți e greu și că îți dorești o cale de ieșire. 

El, Dumnezeu, te aude. Îți aude lacrimile și acordul inimii. 

El, Dumnezeu te poate ține în brațele Sale. Întrebarea este, îi dai voie? Cauți tu să îți odhnești sufletul în El? 

Eu mi-am dat seama că încerc să îmi găsesc odihna în oameni, momente și chiar în lucruri. Încerc să îmi pun încrederea în forțele proprii uneori. Dar e greșit, fiindcă încrederea unui creștin, puterea, tăria și proviziile lui se vor găsi mereu numai și numai la Dumnezeu. 

Astăzi, dacă te-ai oprit la articolul acesta, s-ar putea ca Dumnezeu să îți șoptească:

Încrede-te în Mine, odihnește-te în Mine! 

Tu nu ești singur, deci nu te comporta de parcă ai fi.