Jurnalul unei zile din viata mea.

Sursă imagine: www.google.ro

 

E doar ploaia cea care imi bate in geam  inconjurata  de multa ceata.

In camera pustie si intunecata se aude voinicul ceas ce suna puternic. Aceeasi melodie stupida, ce se aude in fiecare dimineata si din nou, eu cu ochii pe jumatate deschisi opresc alarma, si ma trantesc inapoi in pat. Urmeaza cateva secunde de atipire iar apoi dintr-o data tresar: "cat e ceasul, am intarziat?". Ma ridic repede din pat, ma  imbrac in graba si plec la scoala.

Merg pe acelasi drum in fiecare zi cu aceeasi pasi grabiti, fara sa astept sa mi se intample ceva. 
Dar " hei" ma striga cineva , imi intorc grabita privirea dar nu vad pe nimeni...

-"Probabil mi s-a parut" sunt cuvintele explicative ce rasuna in gandul meu si plictisita merg mai departe.

Ora 2, inaintez cu pasii grabiti spre casa, parca aud o soapta la ureche ce imi spune pe nume
 " Lavinia" ma intorc in graba, insa nu imi apare in fata nici o figura cunoscuta..

- " E doar vantul," imi zic eu , si continui sa merg plangandu-ma de greutatea ghiozdanului.Colegele mele vorbesc despre diferite lucruri, dar nu le aud sunt parca undeva intr-o lume indepartata, pe un alt tinut, si pana si acolo in lumea aceea  ireala pare ca cineva ma striga , privesc pt a 3 a oara in urma mea, si din nou nu vad pe nimeni...

Ajung acasa, si dau de aceasi camera pustie pe care dimineata am parasit-o, brusc vad Biblia pe masa.

-"Se pare ca astazi am uitat sa te ascult Doamne, Tu ma tot strigai pe drum nu-i asa?Imi pare rau!"

Imi amintesc cat de rau mi-a mers la scoala si o lacrima cade rostogolindu-se la pamant, brusc  imi dau seama ca O ZI FARA DUMNEZEU E O ZI PIERDUTA.

Tu cate zile ai pierdut traind fara El si fara dragostea Lui?