Bună ziua, străine

Bună ziua, străine

Eşti cel care mi-ai furat clipele şi nu m-ai aşteptat niciodată atunci când ţi-am cerut. Am vrut de atâtea ori să stăm la o cafea să îţi spun ce mă doare şi să te rog să nu mai pleci aşa devreme pentru că niciodată nu reuşesc să te împac dar, nu m-ai ascultat cum nu o să o faci nici acum.Am vrut să îţi povestesc despre oamenii pe care i-ai lăsat să se schimbe din copii în adulţi şi ai plecat mai departe fără să te intereseze. Mi-au lipsit inocenţa şi bucuria pe care o revărsai cândva asupra celor din jurul meu aşa încât florile păreau mai interesante pe atunci iar familia mai unită.Însă ai plecat repede, ai lăsat urme de praf peste multe suflete şi ţi-ai continuat călătoria prin lume. Am aşteptat să te întorci crezând că într-o zi ai să baţi din nou la uşa mea şi ai să îmi mai dai măcar o şansă ca să îndrept puţine din multele lucruri pe care le-am făcut greşit, dar nu s-a întâmpla aşa.Ai fost rece cu mine şi mi-ai strigat uitându-te în ochii mei cu o voce gravă : "Eu nu aştept pe nimeni!". Am plâns atunci şi am început să fug de tine, dar în zadar căci mă urmăreai peste tot. Erai ceasul ce ticăia pe perete, orele târzii ce se stingeau prea repede, erai musafirul nepoftit care îmi aducea aminte că este seară şi apoi urmează o nouă zi.

M-am obişnuit cu ideea că eşti prezent peste tot şi că trebuie să fii preţuit. Acum străine, ştiu că eşti aici, râzi de mine şi îmi spui : "A mai trecut o zi!". Dar, nu mă mai tem, te cunosc deja prea bine. Ştiu că vrei să greşesc şi să îmi spui că nu mai am şanse. Nu mă voi putea perfecţiona niciodată în ceea ce fac. Mereu vor exista regrete şi lucruri de care să îmi fie dor, mereu te voi ruga să îmi mai dai o şansă, dar totuşi, de această dată te voi preţui cât de mult îmi vei permite, şi voi tinde spre perfecţiune, dacă nu o pot atinge, măcar să fiu în urma ei.