Culoare.

Câteodată te saturi de rutina zilnică şi te hotărăşti să ieşi din ea, să faci ceva diferit, dar descoperi că  era mai bine înainte, că de fapt ţi-e dor de ceea ce este vechi. E la fel ca atunci când erai copil şi îţi doreai să creşti mare, iar când ai văzut cum e să fii mare ţi-ai dorit să fii din nou copil. Cred că e vorba de tentaţia noutăţii, toţi aleargă la un moment dat după ea, fie că este vorba de relaţia în care se află sau pur şi simplu de lucruri mai mărunte precum hainele. Este vorba de impresia pe care ţi-o faci când te uiţi la ceea ce au alţii şi ţi-ai dori să ai şi tu dar nu poţi. De fapt, tu nu ai nevoie de altceva în afară de ceea ce este al tău, tu ai nevoie doar să dai culoare vieţii tale, să te opreşti căteodată  din rutina zilnică dar nu în felul în care o faci tu, ci aşa cum trebuie. Şi care ar fi modul cel mai folositor decât acela de a-ţi deschide inima spre lucrurile mici  care fac viaţa mai frumoasă? Cred că ai ajuns să îţi doreşti lucruri atât de mari încât ai uitat că doar cele mici te fac să ajungi la ele, şi le-ai ignorat complet.