Sursă imagine:
Priveam astăzi cerul și mă minunam. Era atât de frumos încât nu puteam să nu mă gândesc la cel ce l-a creat. Stăteam și ziceam în gând, cât de măreț este Dumnezeu.
Privesc uneori natura doar în poze și văd cum izvorăște din ea frumusețea, frumusețea lui Dumnezeu, care a făcut ca pământul, care deși este o casă temporară pentru noi să fie splendid.
Dacă tot ceea ce ne înconjoară este frumusețe, dacă noi înșine suntem plăcuți la înfățișare mă gândesc oare cât de frumos ar trebui să fie Dumnezeu...
Trăiesc cu gândul că într-o zi îl voi întâlni și voi sta față în față cu El nu știu ce gânduri mi-ar da târcoale atunci, ce i-aș putea spune, dar în această zi de noiembrie, vreau să îi spun că privesc cerul și mă bucur, privesc norii, stelele și zarea albastră și nu pot decât să exclam măreția Lui!
Măreț este Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut și face, pentru dragostea pe care a pus-o în noi și
pentru toate lucrurile care ne înconjoară.
Noi, oamenii, construim case, facem mașini, inventăm lucruri și ne bucurăm. Suntem mulțumiți și mândri de ceea ce realizăm și cu toate acestea, oricâte eforturi am face nu am putea vreodată să îl ajungem pe Dumnezeu, care e meșterul suprem.
Dumnezeu a crea lumea și apoi ne-a dat nouă suflare de viață, iar eu nu pot să nu mă bucur și să nu mă minunez de creația Lui!
No comments:
Post a Comment