Sursă imagine:
Mi-a trecut o întrebare prin minte: cum aș putea să regret că l-am întâlnit pe Dumnezeu?
Stăteam și mă gândeam la El, la toate lucrurile frumoase pe care le-a făcut în viața mea și la implicarea Sa, iar această întrebare a acaparat totul. Cum aș putea oare să regret prezența Lui în viața mea?
Nu aș putea.
Am întâlnit oameni supărați pe Dumnezeu, am văzut oameni care nu cred în El și oameni care s-au depărtat de El. Eu însă nu regret. Nu regret nici o clipă în care m-am plecat pe genunchi înaintea Lui să îi spun ofurile mele. Nu regret lacrimile pe care le-am împărtășit cu El. Nu regret nimic din ce a făcut în viața mea.
Uneori Dumnezeu mi-a zis nu. Mi-a tăiat speranțele și am fost tristă, dar mai târziu am înțeles că tot pentru binele meu a fost.
Că am împărtășit cu Dumnezeu vise, amintri și neputințe, nu regret.
Că a fost lângă mine când nimeni nu a fost. Că nu m-a alungat și mi-a vorbit, nu regret.
Că uneori mi-a zis nu, că uneori nu a făcut lucruri pe placul meu, nu regret.
Că i-am simțit prezența în fiecare secundă din viața mea, nu regret.
Moartea, a fost unul dintre lucrurile cu care a fost bombardat internetul în aceste zile. Nu credeam că va exista o zi în care nu voi mai vrea să întru pe facebook, dar azi, mi s-a întâmplat. Azi nu am vrut să mai deschid facebook-ul pentru că nu mai voiam să dau cu ochii de oamenii răniți, nu mai voiam să aud de ei...
Și asta din cauză că m-au răscolit, m-au dat peste cap, mi-au amintit cât de fragilă este viața.
M-am gândit la mine. Mi-e frică de moarte, nu știu de ce dar moartea încă mă înspâimântă. Vorbeam cu cineva aseară și îmi povestea despre un coleg de liceu, care a avut un accident de mașină tragic, totuși a scăpat cu viață. Îmi spunea că acel coleg îi povestise cu detaliu cum în cele câteva secunde și-a văzut întreaga viață în fața ochilor, în special regretele, lucrurile neîmplinte.
M-am gândit la mine, am încercat să mă pun într-o situație de moarte, m-am gândit la regretele mele și câteva chiar mi-au venit în minte...dar ce știu astăzi cel mai sigur, e ce nu regret, iar pe primul loc e Dumnezeu. Nu regret că l-am întâlnit pe Dumnezeu, sper să nu o fac niciodată.
Voi regretați?
Un ultim gând... e greu de crezut poate că Dumnezeu este în control atunci când are loc o tragedie, dar El este totuși în control și știe de ce.
Nu cred ca ar putea cineva sa spuna ca regreta ca L-a cunoscut pe Dumnezeu. Daca Il cunosti cu adevarat pe El nu mai poti fii la fel. Daca ai gustat din bunatatea si dragostea lui, nu cred ca mai poti ramane acelasi. Da, vor fi necazuri mari si probleme, dar El a promis ca va fi cu noi si atunci cand nu intelegem de ce se petrec toate acestea. Nu stiu daca cineva ar putea sa spuna ca este pregatit sa moara, insa ceea ce cred este ca, atata timp cat avem viata trebuie sa ne cercetam pe sine si sa cautam sa-L cunoastem pe Acela langa care dorim sa ne petrecem vesnicia. Viata e prea scurta, iar aceste triste evenimente ne indeamna asa cum a facut-o si inteleptul Eclesiastul: "Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale".
ReplyDeleteEu nu sunt o persoana religioasa, dar cred ca Dumnezeu exista, binele exista si daca am crede contrariul...am fi pierduti. Imi displace lupta asta intre cei care se autointituleaza atei si mai marii credinciosi declarati. Nu-s mai buni unii fata de altii, dimpotriva. Dumnezeu nu are legatura cu prostia omeneasca, nu are legatura cu alegerile gresite ale oamenilor, cu faptele lor. Dumnezeu este un reper, un model, o lectie fara de care am fi pierduti. Vorba aceea: ,,Da-i omului liberate si nu va sti ce sa faca cu ea!'' Tanjim dupa libertatea absoluta, fara sa intelegem ca in absenta responsabilitatii...libertatea e nociva.
ReplyDelete