Sursă imagine:
Era un băiat de care îmi plăcea în clasa a 9 a. Îmi plăcea pentru că era lângă mine, mă încuraja să dau tot ce e mai bun din mine și chiar să mă apropii de Dumnezeu. Era un băiat bun, dar nu era pentru mine, el era pregătit pentru altcineva. Mult timp am suferit după el. Oricât încercam nu puteam să îl uit.
Nu știu pentru ce sunt așa zisele „îndrăgosteli” dar cred că fiecare fată trece prin ele și cred că părinții ar trebui să deschidă acest subiect cu adolescenții, și să nu îl țină ascuns.
Pe când aveam 13 ani, mama îmi spunea că nu am voie să mă văd cu băieți. Nu am voie...cuvinte grele pentru mine, mai ales dacă îmi plăcea de cineva, și mai ales dacă acel cineva mă plăcea înapoi, acum sinceră să fiu, faza asta cu plăcutul înapoi nu prea a mers la mine, dar revenind, nu ai voie nu este o explicație. Nu, un adolescent are nevoie de mai mult decât aceste cuvinte.
Am fost și eu adolescentă odată și pot spune, în apărarea noastră că pur și simplu ni se întâmplă. Da, știu că nu trebuie să stârnim dragostea, căci dragostea are timpul ei. Dar, cum punem în aplicare asta, când apare un el, e frumos, deștept și mai e și un bun prieten, cu alte cuvinte e băiat bun și dintr-o dată ți se schimbă viața, inima îți bate mai tare și începi să te gândești doar la el, cu toate că el nu a făcut altceva decât să îți facă cu mâna.
O, vai, mi-a făcut cu mâna, ce mă fac acum, îi fac cu mâna înapoi? Îi zic salut, sau să mă fac că nu am observat?
Da, da, mii de gânduri dau năvală în acel moment. Obrajii se înroșesc și lucrurile nu se opresc doar aici.
Așadar, ce e de făcut? Cum oprim dragostea? Cum ne dăm înapoi?
Nu prea știu cum, eu una nu am știut.
Însă ceea ce este important, părerea mea, este ca părinții, în special mamele când e vorba de fete și tații când e vorba de băieți, să își deschidă inima, să împărtășească povestea lor. Să nu spună, că persoana cu care s-au căsătorit a fost singura persoana pentru care au simțit ceva, nu, ci să spună și poveștile din adolescență, când poate le-a plăcut de cineva.
E important ca copiii să învețe valorile dragostei, contextul dragostei, timpul dragostei de la părinții lor.
Eu una, sper ca atunci când voi avea copii, și vor crește mari, să îmi amintesc de ceea ce am scris aici și să aplic, pentru că nimeni nu a aplicat pe mine, și aș fi avut nevoie ca cineva să aplice pe mine, aș fi avut nevoie, adolescentă fiind, să mi se zică mai mult decât ”nu ai voie”.
Nimeni nu e ,,ferit'' de dragoste si de incercarile ei. Din pacate, nici o invatatura din lume nu e de folos, totul e personal.
ReplyDeleteUn mare ganditor spunea - inima isi are propriile ratiuni pe care ratiunea insasi nu le cunoaste!
ReplyDeleteBună! Te așteaptă un premiu pe blogul meu.
ReplyDeletehttp://welcome-to-my-infinite.blogspot.ro/2015/11/premiu.html.
Lavinia, ai deschis un subiesct foarte delicat. Sa stii ca ai dreptate ca parintii nu au voie sa spuna astfel de lucruri. Eu mereu vorbeam cu mama despre aceste lucruri si ea mereu ma incuraja. Am avut si eu astfel de iubiri cand aveam 14-16 ani si tin minte ca visam mult si imi imaginam acea persoana pe care o aveam in inima, ma rugam Lui Dumnezeu sa ma faca fericita cu acea persoana, insa Domnul a avut planul Lui pentru mine si ii sunt cea mai multumita pentru iubirea mea de azi, pentru iubirea mea care o am langa mine de aproape 9 ani.
ReplyDeleteEsti deosebita si Dumnezeu are planul Sau pentru tine, draga mea! Te pupic si iti doresc un weekend binecuvantat! Liuba x
e super sa fi indragostit! :)
ReplyDelete