Adulți suntem toată ziua

Sursă imagine: www.f64.ro

Te căsătorești și încă te mai uiți la desene animate? m-a întrebat cineva, cu ceva timp în urmă.
Da, i-am răspuns eu. 

Da, mă uit la desene animate. Doar pentru că am devenit adult și am intrat în această a lume a seriozității nu înseamnă că nu îmi pot permite din când în când să fiu copil. Da, am momente în care mă comport ca un copil și mă bucur de toate, inclusiv de bomboane și ciocolată la fel cum am momente când sunt serioasă și mă gândesc la neajunsurile vieții.

Mie nu mi-a fost rușine să mă joc pe afară cu copii mai mici chiar și când eram deja o adolescentă. În fiecare vacanță de vară mergeam la bunica,(aș merge și acum dar nu prea îmi mai permit, pentru că bunica mea e în celălalt capăt al țării....) și mă întâlneam cu verișorii mei care erau mai mici decât mine, unii cu mai mult alții cu mai puțin și ne întâlneam cu alți copii de pe stradă și ne jucam cu mingea și tot felul de alte jocuri. Ăla era paradisul meu.

Aș vrea să cred că indiferent de câți ani voi avea mă voi putea juca, aș vrea să cred că și pe la o vârstă înaintată mă voi uita la desene și mă voi bucura pentru o bomboană primită.

Nu zic că viața trebuie să fie doar cu jocuri și copilărie, nu, dar mă doare să văd oameni care uită să mai copilărească. Oameni care au impresia că dacă te căsătorești, sau ai o vârstă nu mai ai voie să te joci, să râzi și te uiți la desene. Oameni care spun că aceste lucruri sunt doar pentru copii.

Eu zic că copilăria ne ține în viața. Copilăria ne amintește de o perioadă în care totul era posibil, de perioada în care eram naivi și buni. Copilăria e o parte a vieții noastre, ea ne dă energie, nu ar trebui să o lăsăm deoparte doar pentru că am crescut.

Adulți suntem toată ziua, cine zice că măcar o oră pe zi, nu putem fi copii?