Trupul îmi îmbătrânește încet

 Sursă imagine: Pinterest

M-am gândit să stau pe loc, dar apoi mi-am dat seama că fuge timpul pe lângă mine și imaginea mea de din afară se trece. Câteodată, când privesc în grabă în oglindă, mă văd tot copila de odinioară, apoi îmi observ ridurile de pe frunte și îmi amintesc că nu mai sunt ce am fost. Îmi spun că trupul îmi îmbătrânește încet, dar sigur. Apoi zâmbesc și adaug faptul că sufletul îmi întinerește pe zi ce trece tot mai mult și devine tot mai frumos. De ce? Pentru că așa mi-l educ. Îl educ să crească, să înflorească și să lase ceva în urma lui. Știu că el nu e aici degeaba, are o datorie față de Creator, față de oameni. Are datoria de a iubi, de a sluji și de a răspândi lumină. 

M-aș duce undeva

Sursă imagine: Pinterest

Plecată după vată pe băț, înghețată și ceva colorat. 

Mă întorc repede.

Nu mă mai întorc.

M-aș duce undeva. Aș lua câteva haine la nimereală din dulap și aș cumpăra un bilet către o destinație oarecare. M-aș urca într-un tren și m-aș pierde în gânduri. Aș rosti o rugăciune în care m-aș confesa și în confesiunea mea aș spune că m-am săturat de lumea aceasta haină. O lume în care ți se ia și haina de pe tine, nu din nevoie ci din pură răutate. O lume în care adevărul moare și oamenii mor odată cu el. 

Aș fugi de locurile în care sufletele sunt înghețetate și inimile tot mai împovărate. Aș fugi de oamenii lacomi și avizi care se gândesc numai la ei. Aș fugi până și de mine. 

M-aș duce într-un loc în care nu am mai fost, dar la care visez și de care îmi e dor uneori. Într-un loc unde e pace și lumină, iar întunericul nu poate nicicum să ajungă. 

Aș lua o pauză de la pământ dacă aș putea, o pauză lungă, o pauză chiar de-o viață. M-aș duce acasă. Acolo unde nu e amar, nu e durere, nu e nici ură și nici scârbă. Acolo unde sunt doar lucruri frumoase care însuflețesc și dau viață. Nu, nu e un loc secret, e doar un loc îndepărtat. E locul pe care Dumnezeu ni-l păstrează. 

Aș lua o pauză de la lume și m-aș împrieteni mai mult cu Dumnezeu, într-un final, când tragi linie, El e îți e cel mai bun prieten și singurul ajutor de nădejde. El e Cel care urmărește binele tău și prosperitatea ta sufletească. El e Cel care te iubește necondiționat. Mai bine decât lângă El nu e niciunde. 

Și, aproape de fiecare dată o cred.

Sursă imagine: Pinterest

Inima mea uneori o ia pe cărări străine. Se decide de nebună să fugă de acasă, deși își cunoaște identitatea și vocația. Eu fug pe urmele ei, încerc să o prind în pumnii goi și să o aduc spre locul în care ar trebui să se afle, dar de prea puține ori se lasă găsită. Îi place să se ascundă. Aruncă câteva vorbe în grabă și mai apoi evadează. Se ascunde de ea însăși, de lume, de Dumnezeu. De fiecare dată când reușesc să dau de ea, sângerează. Îmi spune că regretă amarnic ce a făcut și că nu dorește să se mai întoarcă pe acele cărări străine. Și, aproape de fiecare dată o cred. Pun accent pe aproape, pentru că de la o vreme am învățat să o cunosc mai bine și să nu mai iau drept bun chiar tot ce îmi spune. E adevărat că e inima mea, e parte din mine, și totuși, e atât de înșelătoare! 

Din când în când îi pun adevărul în față și o las să se confrunte cu el. Numai adevărul o pune la punct. E acel moment în care își deschide ochii și începe să vadă ceea ce înainte nu a văzut. Faptul că, sentimentele ei nu sunt tot. Tot zbuciumul din ea e înșelător și tot amarul vieții e capturat în ea chiar și atunci când viața nu mai e amară. Inima poartă cu sine toate cicatricile și rănile din trecut și din prezent, și, de ar ști ce-i rezerva viitorul și pe ce poteci o să mai calce, le-ar mai purta și pe cele viitoare. Probabil de aceea fuge de acasă. De fapt, tot ce știe e să fugă. Dar am de gând să mă transform într-un paznic pe timp de zi și pe timp de noapte și să îi spun cu o voce blândă, însă fermă: oriunde ai fugi, să știi că fugi degeaba. 

Pentru inimă am găsit o soluție. Ori de câte ori o văd amărâtă, mă pun și înalț o rugăciune către Dumnezeu. Ori de câte ori o văd descurajată, deschid Biblia și încep să citesc. Atunci când tace și începe să gândească aiurea, îi mai pun un cântec despre credință. Încet încet, inima își revine. Cine ar fi crezut că rugăciunile, Biblia și cântecele creștine sunt ca un leac vindecător? De fapt nu, nu ele în sine, ci Dumnezeu care are grijă ca inima mea să rămână în brațele Lui. 

Mă întreb, inima ta pe unde e? 

Îmi place tot ce ești Tu în mine

Sursă imagine: Pinterest

Dragă Dumnezeu,  

Când eu nu pot, Tu îmi dai putere.
Când eu mă înfurii, Tu mă înveți să rabd. 
Când eu iubesc, Tu îmi spui că sunt pe aproape și că mai am de învățat. 
Când eu sunt slabă, Tu îmi arăți că pot mai mult decât atât. 
Când eu am o inimă amară, Tu îmi dai din dulceața inimii Tale. 
Când eu rănesc, Tu îmi oferi iertare și mă ajuți să mă îndrept.
Când drumul nu reușeșesc să îl mai văd, Tu îmi oferi îndrumare. 
Când mă simt singură, îmi amintești că ești cu mine. 
Când cad, îmi întinzi o mână și mă ridici cu blândețe.
Când îi judec pe alții, îmi amintești că și eu merit să fiu judecată, dar cu toate acestea am primit dragostea Ta. Așa că sunt și eu datoare să învăț să iubesc. 
Când greșesc, Tu cu răbdare îmi arăți unde am greșit și cum să mă corectez.
Când îmi privesc sufletul în oglindă și îi văd inima acră și urâtă, Tu te cuibărești în el și mă umpli de Tine. Când privesc iarăși în oglindă, văd frumusețea pe care Tu o pui zi de zi acolo.
Când eu sunt eu, Tu ești Tu și aș vrea să îți spun, dragă Dumnezeu, că îmi place tot ce ești Tu în mine și că fără Tine nu aș putea trăi. Fără Tine eu nu aș ști cum e să ai pace, cum e să iubești, cum e să fii iertat, iubit, cum e să te simți valoros, cum e să trăiești având un scop și o direcție. Fără Tine, eu nu aș fi tot ce sunt, pentru că Tu mă completezi, Tu îmi dai valoare, Tu ești în inima mea și ai grijă ca ea să strălucească cu adevărat. 
Da, e adevărat, îmi place tot ce ești Tu în mine, și, între noi fie vorba, Te-aș invita să mai schimbi câte ceva, pentru că încă mai sunt lucruri pe acolo care nu funcționează în parametri normali. 
P.S. Mulțumesc pentru că ești.