Suntem prea comozi. Nu o spun cu mândrie. Cu comoditatea și lenea nu te poți mândri, dar așa suntem noi, generația de astăzi.
Fetelor le e greu să fie gospodine și nu își doresc să devină femei. Vor mai degrabă să ia totul de-a gata și dacă se poate să trăiască povestea vieții lor alături de Făt Frumos, dar fără prea multă maturitate. Ele nu vor tot pachetul, ci doar partea aia faină din el, sau, altfel spus, vor doar toppingul de deasupra nu și ce e rămas pe fund. Băieților le e greu să înceteze să se mai țină după fusta mamei și să își ia în mâini menirea de a fi bărbați. Unii au probleme în a își găsi un job și în a se ține de el, iar alții pur și simplu refuză să își ia anagajamente.
Mamele, prea prinse între gospodărie sau faliment, între copii sau ele însele aleargă dintr-o parte în alta, căutând să controleze totul sau nimic, păcălindu-se și suferind aievea în tăcere. Tații, dați dispăruți de-a dreptul, atât de dispăruți încât lumea începe să se întrebe dacă chiar a existat la un moment dat așa ceva, precum o familie cu tați, căci acesta e un lucru aproape de negăsit în zilele noastre.
Sunteți în șoc? Ei bine, nu fiți! Cam asta este ceea ce societatea din jurul nostru modelează. Băieți și fete care nu se mai maturizează, nu mai caută responsabilitate și nu mai știu ce e acela angajament. Familii în faliment, date la știri zi de zi, inimi frânte și copii care se trezesc dintr-o dată orfani, deși în acte au părinți.
Dragi părinți, sunteți datori să vă creșteți copiii cu înțelepciune nu doar cu dragoste. Sunteți datori să îi educați, să îi responsabilizați, să le stabiliți limite și să îi îndrumați.Nu le oferiți ajutor atunci când faceți lucruri în locul lor, ci doar le substituiți voința și nevoile. Nu vă mai întindeți mai mult decât vă e plapuma! Da, știu, e greu, sunt copiii voștri, dar au și ei nevoie să învețe unele lucruri pe pielea lor, să fie lăsați să facă propriile alegeri, să trăiască, nu să fie mereu sub papuc. Și nu în ultimul rând, au nevoie să nu fie cocoloșiți întruna, mai mult decât e cazul ci să învețe ce înseamnă să îți câștigi pâinea și să muncești pentru nevoile tale; ce înseamnă să îți porți de grijă, să faci curat după tine, să fii ordonat și disciplinat. Nu uitați că copiii voștri vor deveni adulții de mâine. Ei vor duce societatea mai departe așa cum i-ați educat voi, vor face exact ce le-ați permis să facă.
Creșteți în schimb băieți care se vor transforma la vremea porivită în bărbați. Bărbați care vor ști să își respecte părinții, familia, dar nu vor ezita să se dea un pas înainte, pentru a își întemeia propriul cămin. Bărbați la care nu le va fi frică să pună mâna la treabă, să repare ceva stricat prin casă sau să își iubească soția. Bărbați care vor ști cum să aibă grijă de o femeie, cum să o curteze și cum să se bucure de ea. Bărbați care vor fi un adăpost pe vreme de furtună și vor ști să ofere siguranță, încredere și dragoste. Bărbați care vor dori cu bucurie să devină tați și să își asume rolul în provocările zilnice, în viața luată la pas, nu doar pe hârtie. Bărbați care vor putea să își educe copiii cu discernământ, responsabilitatte și onoare.
Creșteți în schimb, fete care se vor transforma la vremea potrivită în femei. Femei care își vor înțelege menirea și nu se vor angrena în lupte care nu le aparțin. Femei care își vor cunoaștea valoarea și vor ști cine sunt, de ce sunt și ce au de făcut. Femei care vor deveni soții mature, mame, bunice și își vor modela cu drag căminul, transformându-l într-un loc în care el va dori mereu să se întoarcă. Femei care nu vor fugi de muncă, de responsabilități sau de copii și își vor lua datoria de angajat, soție, mamă, sau orice ar fi ele, în serios. Femei de care nu va trebui să tragă nimeni ca să își spele vasele sau ca să își îngrijească casa. Femei mature care nu se vor clătina la primul vânticel și nici nu vor face din viața lor o pledorie în jurul unui bărbat, căutând orice doar ca să primească atenția lui.
Dacă vreți modele de astfel de cămine, astfel de bărbați și de femei, puteți privi în Biblie, sau puteți privi în jur la cealaltă parte a peisajului, la oameni care trăiesc pe lângă noi, care s-au dedicat lui Dumnezeu și au reușit să clădească familii în adevăratul sens al cuvântului.
Am întâlnit oameni la 40,50 de ani fara imaturitatea emoțională, fara inteligenta asta emoțională ce ar tb dobândită din experiența vieții. Au rost si părinții ca de la ei pornește totul, dar apoi tine de om si de de alege el sa înțeleagă sau sa învețe din viata.
ReplyDeleteFamilie, prieteni toți au un rol in maturitatea omului, dar tb sa vrea si el/ ea... si asta tine de compasul moral al omului.
Am întâlnit oameni care au copilărit in familii de cosmar, dar care au făcut din viata lor o minunăție.
Adevărul e că incă mai există băieți și fete care nu se mai maturizează. Adevărul e că mai sunt bărbați și femei cu sufletul și mintea rămase în copilărie sau adolescență. Și asta e trist. De asta fiecare etapă trebuie consumată până la epuizare la timpul ei. Că dacă nu te joci în copilărie ajungi să vrei să te joci la maturitate.
ReplyDelete