Intr-o zi de vara, pe cand eram mai mica si imi bagam nasul prin dulapul cu carti si reviste al bunicii, am dat peste o carte pe a carui coperta era desenat un marinar iar un titlu agatat pe acolo spunea cam asa: "Sunt gata!". Am citit cu multa placere cartea aceea deoarece continea o poveste foarte frumoasa, povestea unui copil si a unui capitan.
Exista insa ceva din cartea aceea ce nu am putut nici pana in ziua de astazi sa uit, aceste cuvinte :"Sunt gata!" pe care copilul le spunea mereu atunci cand era chemat de capitan sa faca ceva.Mi-a ramas de asemenea in minte si felul in care capitanul a murit, spunand :"Sunt gata!".
Era gata? Pentru ce era gata? Era gata nu pentru moarte ci pentru a ajunge sus in cer la Dumnezeu. Era gata pentru a se intalni cu Isus.Intrebarea pe care vreau eu sa v-o pun atat voua cat si mie este urmatoarea: Noi suntem gata sa ne ducem undeva atunci cand suntem chemati? Suntem noi gata sa renuntam la tot pentru El?
Exista insa ceva din cartea aceea ce nu am putut nici pana in ziua de astazi sa uit, aceste cuvinte :"Sunt gata!" pe care copilul le spunea mereu atunci cand era chemat de capitan sa faca ceva.Mi-a ramas de asemenea in minte si felul in care capitanul a murit, spunand :"Sunt gata!".
Era gata? Pentru ce era gata? Era gata nu pentru moarte ci pentru a ajunge sus in cer la Dumnezeu. Era gata pentru a se intalni cu Isus.Intrebarea pe care vreau eu sa v-o pun atat voua cat si mie este urmatoarea: Noi suntem gata sa ne ducem undeva atunci cand suntem chemati? Suntem noi gata sa renuntam la tot pentru El?
o intrebare foarte buna... De multe ori mam gandit la asta!
ReplyDeleteMau luat fiorii cand am citit...Chiar de multe ori stau si ma gandesc la asta,sunt eu gata?
ReplyDeletesi eu am citit aceasta carte cand eram mica...mi-am amintit. Eu inca nu sunt gata sa renunt la tot, dar cred ca cu ajutorul Sau voi reusi treptat.
ReplyDelete