Şi poate par rea, sau rebelă, deşi nu sunt aşa de obicei, însă de data aceasta consider că eu ar trebui să aleg şi nu altcineva.
Consider că eu voi învăţa la facultatea respectivă, în oraşul repectiv.
E viitorul meu, ei l-au avut cândva pe al lor, şi au decis pentru ei, e chiar necesară " băgarea pe gât" a facultăţii pe care şi-o doresc ei în ciuda faptului că am zis destul de clar şi răspicat că nu vreau să merg acolo?
De ce să nu decid singură?
Dacă e să greşească ei sau eu, cine suportă consecinţele , nu tot eu?
Şi atunci, nu e mai bine să fiu măcar împăcată cu ideea că mi-am urmat visul?
Nu e mai bine să risc şi să ştiu că mi-am dat o şansă decât să regret mai tărziu că nu am făcut nimic pentru mine şi am ales să ascult dorinţa altora?
Înţeleg şi opinia lor, înţeleg că vor să îmi poarte de grijă, dar am o vârsta, am momentul meu, eu trebuie să decid...
Vreau şi eu să îmi urmez propriul drum în viaţă...
Cat timp ei te sponsorizeaza...:)
ReplyDeleteNoi ne ajutam copiii cat putem, comunicam cu ei. Fata spune ca face cum vrem noi:)
E opusul situatiei tale:)
Nu ma sponsorizeaza.
DeleteCe prompt:). Da pana acum?:)
DeleteE o situatie mai complicata, nu o pot explica pe blog si nici nu o pot spune oricui.
DeletePai eu nu sunt oricine:)
DeleteDa, tu sti mai bine. Oricum, in viata daca e sa te lovesti cu capul de vreun prag, fi sigura ca nu vei rata niciunul.
Da, cam ciudata incurajare, dar binele nu vine oricum.
Robert,ce spui tu e conditie.Un parinte care isi iubeste copilul nu gandeste ca acesta trebuie sa se supuna dorintelor parintesti motivand ca a fost intretinut/sponsorizat de catre el.Din moment ce a dat nastere copilului, parintele are DATORIA sa asigure copilului cresterea si asigurarea conditiilor minime atat cat e cu putinta.Dar in niciun caz nu e firesc sa OBLIGE copilul,santajandu-l cu "sponsorizarea".
DeleteMihaella, asa sa faci. Cand scri cu majuscule inseamna ca tipi.
DeleteLavi, e bine sa iei in calcul toate lucrurile si asa esti sigura pe ce ai de facut. Trecutul tot are obiceiul sa bantuie prezentul:)
Alege ce iti place tie si incearca sa-i faci sa inteleaga si sa te sustina cu ce ai ales tu.
ReplyDeleteParerea mea este sa-ti urmezi calea ...se subantelege ca aceasta alegere vine in urma unei autoevaluari , cu asumarea consecintelor ; ideal e ca in viata sa alegem ceea ce vine in conformitatea cu talentul din noi ,ca sa facem cu placere,sa creem ,sa aducem inovatie si ...mai ales sa nu obosim facand in permanenta ce cred cei din jurul nostru ca ni se potriveste ;parerea parintilor conteaza enorm... si eu sunt parinte insa in ce ma priveste am sa ma straduiesc din toate puterile sa-i confer fetitei mele care acum are 13 ani ,LIBERTATEA ca sa fie FERICIT ! Oricum ar fi alegerea sa VA BINECUVANTEZE BUNUL DUMNEZEU ! Cu drag, Gina
ReplyDeleteEu ti-am spus parerea mea. Spun din nou: Urmeaza-ti visul!
ReplyDeleteImi pare rau dar poate reusesti sa-i cinvingi cumva))
ReplyDeleteParerea parintilor e foarte importanta, dar decizia trebuie sa fie a ta.:)
ReplyDeleteEi unde vor sa dai?
ReplyDeleteEste corect ca decizia finala sa iti apartina. Ei isi pot da cu parerea, te pot influenta pana la un anumit punct, dar acordul final iti apartine si trebuie sa iti respecte dorinta atata timp cat tu ai o tinta, si esti o persoana responsabila. Trebuie sa porti discutii cu ei in care sa-i faci sa isi dea seama de acest lucru, si asa cum ai zis tu, consecintele iti vor apartine. Iti doresc succes, si sa nu te ingrijorezi, Dumnezeu iti va purta de grija, chiar si in acest aspect, va face El lumina poate chiar in ultimul moment.
ReplyDeleteŞi mie mi se pare normal să poţi să-ţi alegi singur facultatea... Profa mea de română a născut anul trecut şi deja caută profi de chimie,biologie cu care să facă mai târziu meditaţii pentru medicină, iar asta nu mi se pare normal...
ReplyDelete"A lot of parents will do anything for their kids except let them be themselves." - Banksy
Ce facultate iti doresti sa urmezi?
ReplyDeleteȘtiu senzația. N-am ajuns încă acolo, dar știu cum e să se bage părinții peste ce vrei. Sau orice alt fel de mătușă-bunică-unchi-veri-struțo-cămile din familie. Și e al naibii de enervant. Oricum, m-ai cucerit cu blogul tău și vreau să-ți citesc postările în continuare :3:3
ReplyDeleteO solutie: Ati putea toti trei sa postiti si sa va rugati impreuna pt asta, ca Dumnezeu sa aleaga. Poti propune asta parintilor.
ReplyDeleteEu am facut greseala sa ascult de ei cand mi-am ales liceul si acum regret pentru ca nu stiu o boaba din toate prostiile care le fac acolo si eu vreoiam exact opusul. Deci, cel mai bine ai incerca sa vorbesti cu ei, sa le explici, cat de calma poti, ca este viitorul tau si nu al lor. E viata ta. Daca nu, poate reusesti sa te inscrii si la facultatea la care vrei si cu putina munca poate reusesti sa intri la buget. Eu asta am de gand sa fac anul asta si sper sa reusesc. Bafta si tie!
ReplyDeleteSpune-le parintilor tai ca un meserias bun este cel care face cu pasiune munca sa.Si oriunde e pasiune sunt si bani, in caz ca asta e problema lor.Iar tu nu poti face cu pasiune ce le place lor,dar poti desfasura cu drag ceea ce TIE iti place.
ReplyDeletePe de alta parte...nimic nu te opreste sa urmezi facultatea propusa de ei DUPA ce o termini pe cea pe care o doresti tu si sa o platesti din banii tai.Dar,in cazul unor facultati,poti urma in paralel doua.Depinde cat de grele sunt.
Multumesc pentru opinie, dar nu e vorba de facultate ca domeniu ci de facultate ca oras...
DeleteVa multumesc tuturor pentru pareri , chiar aveam nevoie sa aud si alte pareri decat cele din jurul meu.
ReplyDelete