Există o melodie ale cărei versuri spun cam aşa : "Cine mă va iubi pe mine pentru mine? Nu pentru ceea ce am făcut sau pentru ceea ce am spus, ci pentru că sunt eu?".
Răspunsul poate fi destul de dificil dacă ne gândim la oameni, pentru că ei ne iubesc şi totuşi de multe ori ne fac retuşuri, ne creionează un contur, ne pun o limită. Şi ar trebui să recunoaştem că şi noi la rândul nostru punem aceste retuşuri în jurul altora.
Suntem oameni, ştim că nu există perfecţiune şi totuşi există lucruri pe care tot mai dorim să le schimbăm sau să le mascăm la cei dragi, şi nu zic că e rău, dar versurile acestea merg undeva mai profund, cel puţin eu aşa le văd.
Ele se duc dincolo de orice graniţă, ele pun accentul pe "cine eşti tu cu adevărat", cine te va iubi pentru cine eşti tu cu adevărat? Acel tu cu fiecare gând rău şi bun din tine, acel tu cu fiecare cuvânt rău sau bun spus, acel tu cu fiecare tresărire, fiecare imaginaţie, fiecare colţişor ascuns de oameni, acel tu...
Îndrăznesc să spun că există oameni care mă iubesc aşa cum sunt eu, dar nu ştiu pentru cât timp, nu am certitudine în privinţa lor, am certitudine în privinţa unuia singur şi acela este Dumnezeu.
Pentru că El m-a ştiut din totdeauna şi a continuat să mă vrea, a murit pentru mine şi mi-a plătit vina, a continuat să mă iubească chiar şi după ce l-am alungat...
El mă iubeşte pentru că sunt eu, nu pentru ce am făcut sau pentru ce am spus...
Au existat oameni care mi-au spus că Dumnezeu probabil mă iubeşte mai mult acum că i-am scris un articol aici, iar la momentul respectiv m-am bucurat să aud asta, acum însă îmi dau seama că atunci nu am realizat ceva. Dumnezeu nu mă va iubi mai puţin doar pentru că îi greşesc cu ceva şi nici nu mă va iubi mai mult doar pentru că fac o faptă bună sau pentru că scriu aici despre El. Nu, Dumnezeu mă iubeşte deja din toată inima Lui, toată iubirea pe care mi-o poartă este la un nivel maxim, la fel este şi în cazul vostru.
Dumnezeu te iubeşte pentru cine eşti tu, dragostea Lui pentru tine este necondiţionată şi nu se schimbă, nu se micşorează şi nici nu creşte indiferent de faptele tale.
Daca noi ne iubim si suntem impacati cu cine suntem, atunci altii ne vor iubi din acelasi motiv.
ReplyDeleteDa, si asta e adevarat, dar eu am vrut sa punctez altceva aici...
DeleteEu cred ca noi ca oameni suntem intr-o continua evolutie, ca persoane, ca esenta, ca trairi, eul nu poate fi conturat, iar iubirea nu trebuie sa se bazeze pe un stereotip, caci nu ar fi iubire. Cred ca dragostea vine din interior, este pura si neconditionata, cum ai spus si tu, cine ne iubeste cu adevara nu ne va iubi mai mult sau mai putin pentru ceea ce facem sau nu facem, pur si simplu pentru ca iubirea nu poate fi masurata.
ReplyDeleteTe-am pupat.
Da, ai dreptate...
DeleteE un subiect care ar trebui dezvoltat dar timpul nu-mi permite.Oricum iubirea nu poate fi masurata in nici un fel...ma bucur mult sa ma regasesc din nou printre randurile tale dupa aceasta absenta,stii ca imi esti draga si te citesc cu placere.O saptamana minunata sa ai si cu siguranta ne vom mai auzi.
ReplyDeleteSi eu ma bucur sa te vad aici, am mai trecut la tine pe blog dar parea abandonat, sa inteleg ca te intorci?:D
DeleteO saptamana frumoasa iti doresc!