Sursă imagine:
Poate că rolul lacrimilor este de a spăla sufletul de mizerii. Sufletul se murdărește prin fiecare minciună spusă, prin fiecare gând murdar, prin fiecare mică/ mare răutate pe care am făcut-o vrând nevrând, sufletul se pătează pentru că noi nu știm, nu vrem să avem grijă de el.
Câteodată mă întreb de ce noi, oamenii am merita ceva de la El, Dumnezeu? De ce noi am merita ceva de la oricine?
Avem, atâtea părți rele, avem inimi atât de reci și greșim atât de mult...
Azi am făcut sufletul cuiva drag să verse lacrimi, nu pot da timpul înapoi, nu îmi pot șterge fapta, nu pot face ca relația noastră să mai fie la fel tot așa cum nu îmi pot face propria inimă să nu mai sângereze.
Mi-e dor de mine cea de care eram odată. Mi se spunea că sunt naivă și că împrăștii lumină iar acum nu sunt decât un vas spart și negru. Poate că El va aduna cioburile de la pământ, poată că cândva mă va face din nou...
Sufletul mi-e pustiu și inima mi-e goală...aș dori ca măcar El să îndrăznească să intre.
Viata merge inainte, uneori lacrimile spun ceea ce sufletul nu poate rosti.In timp, veti uita durerea si sufletul va vedea soarele.
ReplyDeleteDin contra, mi se pare ca pe masura ce timpul trece durerea se aprofundeaza.
DeleteSa nu uiti niciodata ca trebuie sa te ierti in primul rand pe tine ! E normal sa faci greseli , cred ca Dumnezeu ne iubeste si pentru greselile noastre , daca nu ar fi asa , de ce ne-ar ierta mereu ?
ReplyDeleteBuna intrebare, e ciudat ca nu m-am gandit niciodata la ea!
Delete