Suflet îngenunchiat

Sursă imagine: oneirohtane.pblogs.gr

Aștept.
Aștept dar nu știu exact ce. Zilele trec iar eu privesc după ele de parcă mi-aș dori să se întoarcă la mine. Simt că există lucruri nefăcute dar cu toate astea nu știu care sunt acelea.
Aștept să se ducă frunzele, să vină iarna să îmi înghețe sufletul, vreau să las gerul să cuprindă tot ce este rău în mine, vreau să las gerul să dezinfecteze și să curețe bacteriile care îmi mănâncă sufletul.
Aștept vremuri mai bune.

Privesc în gol și mă întreb ce ar trebui să fac, simt că aici este ceva mai mult, că trebuie să ajung undeva dar mă pierd printre ruine.
Sunt o străină într-o lume plină de străini și mă întreb când îmi voi putea da jos masca pe care alții o văd, fiecare în felul lui, când voi putea fi doar eu, așa cum sunt de fapt, un om cu slăbiciuni.
Privesc spre cer, aștept răspunsuri și cad în genunchi doar cu sufletul.
Când oamenii te văd în picioare, se uită la suprafața ta. Când oamenii te întâlnesc zilnic îți afișează zâmbete false și au impresia că îți merge atât de bine, când de fapt sufletul tău e îngenunchiat și încolțit.

Speranța încolțește doar pentru că există cineva mai presus de oameni, doar pentru că lacrimile nu sunt niciodată uitate de cel ce poartă durerile. Șoaptele nu sunt nciodată doar cuvinte înecate pentru El.
Tăcerile sunt ascultate și înțelese de cel ce cunoaște totul.
Speranța încolțește pentru că cel ce poate ierta păcatele, cel ce te poate primi fără nici un fel de mască pe care doresc alții să o vadă în tine, încă e aici.
Dumnezeu încă ascultă. Dumnezeu încă răspunde. Dumnezeu încă iartă și își întinde mâna.

Drumurile întunecate devin clare și luminoase atunci când El pășește înaintea ta pe ele. Viitorul se vede mai frumos ca niciodată atunci când El te prinde de mână și îți amintește că nu la oameni trebuie să apelezi.
Lacrimile sunt alungate în prezența Lui, sufletul se poate ridica liniștit căci El e la datorie.

Nimeni, niciodată nu ne va iubi mai mult decât ne-a iubit Iisus, cel ce a fost gata să moară pentru noi. Nimeni, niciodată nu ne va înțelege durerea mai bine decât El.

Nimeni, niciodată nu ne va lega o rană în felul în care o face El.

Nimeni, niciodată nu ne va aștepta mai mult și mai dornic decât El.