Îmi pare rău dacă...

Sursă imagine: www.jocsecund.info

Îmi pare rău dacă nu cred că scopul scuză mijloacele.
Nu cred că pentru a urca undeva mai sus este nevoie să îi calci pe cei ce se află jos. Dacă bucuria și satisfacerea ta depind de suferința și căderea unui om, fie bun sau rău înseamnă că te bucuri degeaba.
Indiferent de cât de bune și nobile ar fi intențiile noastre felul în care ajungem la ele contează.
Îmi pare rau dacă nu cred că doar pentru faptul că o femeie este abuzată sau nu poate ține un copil asta îi dă dreptul să-l omoare (să-l avorteze). Un copil este o ființă vie, un suflet, încă din momentul în care începe să se formeze în corpul viitoarei mame. Nu cred nici măcar în acea afirmație stupipă: ”eu te-am făcut, tot eu pot să te omor”. Trist. E trist că ne înșelăm cu astfel de iluzii. Noi nu suntem creatori ai vieți, Dumnezeu este, prin urmare noi nu putem pune capăt vieții și mai ales să ne scuzăm când o facem spunându-ne că scopul scuză mijloacele. Omorâm trupul, dar sufletul rămâne, să nu uitați asta.
Cum poate da cineva de înțeles că dacă scopul este unul bun, atunci și mijloacele devin bune chiar dacă asta înseamnă moartea cuiva?

Îmi pare rău dacă nu cred că atunci când oamenii o iau pe căi diferite nu mai găsesc timp sau motive pentru care să stea lângă tine. Îmi pare rău dacă nu cred că un prieten nu poate pleca pur și simplu spunându-ți că viața pe care o are acum e prea ocupată și prea plină ca să mai încapi și tu în ea.
Un prieten adevărat rămâne. O zic pe bază de adevăr, pentru că da, am văzut oameni crescând împreună și maturizându-se separat, dar care au continuat să păstreze un singur drum comun și acela a fost drumul către prietenia lor.
Am încetat de mult să cred în vorbele: nu am timp. Persoana care ni le aruncă minte. Poți spune că nu ai timp odată, de două ori, de trei ori dar nu mereu. Acel nu am timp nu înseamnă decât un adevăr mascat. Adevărul este că da, nu are timp pentru tine, dar are pentru alții.

Îmi pare rău dacă nu cred în ce cred alții. Îmi pare rău dacă prin valorile mele și prin ceea ce sunt ajung să dezamăgesc.
Oamenii au dreptul să își aleagă propria cale, să își aleagă propriile țeluri, diferite de a altor oameni.
Îmi pare rău dacă aleg să fiu eu așa cum vreau să fiu și nu cum ar trebui.