Sursă imagine: internet
Câteodată ești înconjurat de mii de oameni și totuși te simți singur.
M-am trezit într-o zi alergând după oameni, îmi era frică că vor pleca, că îi voi pierde și că voi rămâne singură, dar mai târziu am realizat că eram deja singură, că oamenii care mă doresc în viața lor nu mă fac să alerg după ei ci se opresc și mă așteaptă.
Când mi-am dat seama de acest adevăr m-am oprit din alergare și m-am așezat pe o bancă, l-am găsit acolo pe El și am vrut să îl întreb de ce, nu mi-a răspuns, doar m-a privit, răspunsul însă l-am aflat eu mai târziu.
Nu toți oamenii te doresc în viața lor, nu toți oamenii pe care îi întâlnești au intenții bune cu tine, nu toți oamenii care spun că te iubesc o și fac.
M-am întristat. M-am întrebat câți dintre oamenii care au fost și sunt lângă mine m-au iubit/mă iubesc cu adevărat?
Sincer?
Nu știu.
M-am trezit într-o zi alergând în direcția opusă lor, nu era pentru că voiam să fac asta, nu, picioarele mele nici măcar nu erau conștiente de direcția în care aleargă, nici măcar creierul meu nu era, dar eu continuam să alerg. L-am întâlnit din nou pe El și am vrut să îl întreb de ce, răspunsul l-am primit mai târziu.
Aceea era direcția în care trebuia să merg încă de la început dar eu m-am încăpățânat să o schimb crezând că îmi va fi mai bine.
După un șiroi de lacrimi, după un gust amar și un bagaj prăfuit cu amintiri, după un suflet destrămat am pornit din nou la drum și mi-am spus: Lavinia ține minte, oamenii care te iubesc, se opresc să te aștepte atunci când te văd că alergi după ei.
Corect asa este, oamenii care te merita, vor face totul sa te pastreze in viata lor. Frumoasa postarea ta de azi!
ReplyDeleteMultumesc!
DeleteWow. Asta a venit la fix pentru mine, pentru ca sunt in aceeasi situatie in momentul de fata.
ReplyDeleteMultumim pentru aceasta povestioara superba si pentru ca incerci sa ne repari sufletele si ne ajuti sa gasim calea cea buna.
Ma bucur ca a venit atunci:D
DeleteSuperba postarea ta, cand am citit titlul mi-am dat seama ca merita sa imi rezerv cateva minute si iti citesc gandurile. Felicitari:)
ReplyDeleteMultumesc! :)
DeleteLavinia, am ramas muta - foarte frumos!!! Sa stii ca si eu uneori am teama aceasta si e o teama care nu o pot explica, uneori am impresia ca nu am pe nimeni si de cele mai multe ori mi s-a intaplat sa am mare nevoie de oameni, insa toti ori sunt ocupati, ori lucreaza, ori sunt plecati...
ReplyDeleteImi place nespus de mult: "Lavinia ține minte, oamenii care te iubesc, se opresc să te aștepte atunci când te văd că alergi după ei."
Te pup Lavinia x
Te pup Liuba :*
DeleteFrumoasa postare...si da,cei care te merita stiu sa aiba rabdare.
ReplyDeleteMultumesc! Da, chiar stiu.
DeleteCând eram mai mică îmi închipuiam că există o legătură mistică între toate Laviniile din lume, un soi de telepatie ciudată. Şi chiar există! Faptul că împărţim acelaşi nume şi, ba chiar mai mult, chiar şi aceleaşi iniţiale, nu poate fi o coincidenţă. Pentru că, nu ştiu tu, dar eu nu cred în coincidenţe. Oamenii vin şi pleacă. Puţini rămân. Dar toţi contează. Pentru că în trecerea lor prin sufletele noastre, ei ne lasă o bucaţică din ei. Şi iau o bucăţică din noi, la plecare. Un soi de troc. Pentru că şi noi plecăm din alte suflete. Atunci când simţim că nu mai suntem doriţi, când nu mai suntem o binecuvântare şi o bucurie...
ReplyDeleteSa inteleg ca avem aceleasi initiale? :)
DeleteInteresanta e ideea, sincera sa fiu nu m-am gandit niciodata la asta, dar poate e posibil.
Da, asa, toti oamenii ne lasa ceva...
E o lectie dureroasa, insa face atat bine sufletului. Si eu am avut-o pe a mea, si am plans, si a durut, dar stii ce? de atunci nu a mai fost asa! pt ca am invata-o la timp! :)
ReplyDeleteDa...sper ca si la mine tot la timp sa fi fost.
DeleteDa, chiar avem aceleaşi iniţiale.
ReplyDeleteCe fain :D
Delete