La, la, la, beautiful life!

Cumva, am scăpat de grija zilei de mâine. Nu ştiu cum am reuşit, dar mă simt altfel, parcă mi s-a luat o povară de pe inimă.Problema în sine nu este rezolvată, însă i-am dat drumul după mult timp în care am cărat-o în spate ca pe o povară, iar acum mă simt liberă. Dar, nu i-am dat drumul oriunde, ci am lăsat-o în braţele lui Dumnezeu şi mi-am pus în ordine sentimentele. Acum ştiu ce trebuie să fac, să aştept, toate lucrurile vor veni la timpul lor, şi sunt sigură că atunci când aceste clipe vor rămânea doar o amintire îmi voi da seama că erau atât de simple! De fapt, asta facem noi oamenii uneori, luam un lucru simplu şi îl desfacem în mii de bucăţele încercând să îl rezolvăm, însă nu reuşim decât să îi creştem gradul de dificultate.
Aşa că vă dau un sfat, viaţa este frumoasă, merită trăită (şi când spun merită trăită nu mă refer prin baruri sau discoteci, ci prin ochii inimii.)! Toate trec, iar grijile de azi, şi plăcerile se duc , ceea ce rămâne însă este rezultatul muncii tale.Lasă grijile, aruncă-le cât de departe poţi şi încrede-te din toată inima ta în Dumnezeu, nu vei regreta!
Viaţa este frumoasă nu lăsa grijile să te acapareze şi să vezi doar partea urâtă a ei.

Ai valoare în ochii lui Dumnezeu!

 " Ai valoare-n ochii lui Dumnezeu, pentru tine a murit Fiul Său, pe o cruce ca să fii mântuit, oricine ai fi de Dumnezeu eşti iubit!"

Am auzit de multe ori cuvintele :"viaţa nu este dreaptă" şi într-o zi mi-am pus întrebarea: "dar cine a zis că viaţa trebuie să fie dreaptă?" . 

Dacă viaţa ar fi dreaptă multe lucruri s-ar schimba şi nu cred că în bine.Oamenii îşi doresc ca totul să fie bine, acasă, la servici, la şcoală sau oriunde s-ar afla. Oricine îşi doreşte ca să aibă bani, să aibă prieteni buni, să aiba numai reuşite în viaţă, dar, dacă totul ar merge bine şi ar fi frumos, ar mai fi bucuria apreciată? 

Dacă să fii fericit ar fi ceva normal, ar mai exista iubirea, cea care implică sacrificiu şi suferinţă? Dacă nu ar fi lacrimi şi durere, de unde am şti ce înseamnă să simţi, să ajuţi, să ai milă?

Şi mai mult decât toate acestea, dacă oamenii ar avea parte doar de lucruri bune ce nevoie ar mai avea de Dumnezeu?

Am observat oamenii bogaţi, şi nu zic că toţi dar majoritatea dintre ei sunt egoişti şi dornici să strângă mai multă avere, sunt cu un aer din ăla de spui că eşti un nimic în ochii lor, şi de multe ori îi exclud pe alţii doar pentru că nu au un statut mai înalt.

Am mai observat şi faptul că aceşti oameni au de toate, tot ce le pofteşte inima, fericirea maximă, însă au sufletul gol şi de multe ori au inima frântă...

Vedeţi, viaţa este nedreaptă dar datorită acestui lucru suntem ceea ce suntem, datorită acestui fapt suntem puternici, ştim să ajutăm, să fim oameni, ştim cât valorează un zâmbet, ştim ce poate însemna o strângere de mână sau un cuvânt cald, ştim să iubim...

Nu fi trist, dacă nu eşti fericit aici, dacă ai necazuri, pentru că cel mai important lucru este faptul că oricine ai fi, ai valoare în ochii lui Dumnezeu, ai inima caldă şi chiar dacă sufletul îţi este rupt în bucăţi de lacrimi şi răni, el este totuşi perfect pentru Dumnezeu, care te iubeşte!

P.S. Şi cei bogaţi au valoare în ochii lui Dumnezeu!

Deci, luptă ! :)

"Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, vei găsi o cale, dacă nu, vei găsi o scuză" Frank Banks

Am dat întâmplător peste acest citat şi mi-a plăcut deoarece exprimă un mare adevăr.

De câte ori nu ne găsim scuze doar pentru a amâna un lucru sau pentru a scăpa de el?

Această amânare poate să pară bună pentru moment dar de fapt este chiar negativă pentru că ceea ce lăsăm pe mâine s-ar putea să nu se mai întoarcă şi să pierzi uşile ce erau deschise special pentru tine.

Dacă vrei cu adevărat să faci ceva îţi dai silinţa şi te ocupi, îţi faci timp chiar dacă de multe ori nu ai, faci sacrificii şi continui să lupţi.

Nu trebuie să renunţi, pentru că majoritatea oamenilor care au renunţat nu şi-au dat seama niciodată cât de aproape au fost de împlinirea visului lor. Deci, luptă! :)

Eu nu sunt, ei ar vrea să fiu...

De prea multe ori regret ceea ce am făcut şi mă gândesc cum să îndrept acel ceva, dar poate că a venit timpul să accept că sunt om şi greşesc, că nu voi fi niciodată perfectă şi că întotdeauna va exista ceva pentru care să îmi pară rău.Pentru că oricât de mult aş încerca să mă controlez va exista ceva ce îmi va scăpa...

Şi nu îmi doresc să fiu perfectă, însă unii oameni îmi cer prea mult şi văd în mine ceea ce poate eu nu sunt dar ei ar vrea să fiu.

Poate nu sunt nici măcar cum mă credeţi voi cei care mă citiţi dar nu-mi ascund adevărata identitate şi nici nu mint atunci când scriu, ci doar scriu ce cred, ce simt, ce îmi dictează inima sau raţiunea...

Sunt ce sunt...

Dacă ar fi să o iau după fiecare om fiecare m-ar vrea într-un mod diferit, dar eu nu pot să fiu decât aşa cum îmi doresc să fiu, tocmai de aceea lucrez la unele lucruri.

Să leg o rană

"De multe ori în urma mea, prin gestul meu necugetat,
Rănit-am oameni,
Dar nu prin arme sau cuțit, ci prin ceea ce-am vorbit,
Am dărâmat templul care trebuia zidit."

În sens opus

Ştii cum e atunci când lupţi împotriva valurilor şi nu reuşeşti să învingi? De fapt secretul reuşitei constă în a merge în aceeaşi direcţie cu valurile şi nu în sens invers. 

Tot aşa fac oamenii cu Dumnezeu, se plâng că El nu îi ascultă sau că nu este acolo prezent la necazul lor pe când ei merg împotriva Lui şi nu în acelaşi sens cu El.

Cum poţi fi trist sau dezamăgit de faptul că Dumnezeu nu este prezent în viaţa ta din moment ce tu ai ales să îl laşi deoparte şi să te lupţi cu El?

Ce gândeşte Dumnezeu despre tine!

Albert Einstein spunea :"Mă interesează doar ce gândeşte Dumnezeu.Restul sunt detalii" şi am stat şi am meditat preţ de câteva secunde la aceste cuvinte, iar adevărul e că la oamenii de astăzi se aplică exact invers. 

Acum nu mai este important ce gândeşte Dumnezeu despre noi ci cum suntem văzuti în ochii lumii, ceea ce e mare păcat, pentru că lumea ne vede după cum vrea, după coperta pe care o arătăm noi, pe când Dumnezeu ne vede exact aşa cum suntem. 

E trist faptul că ascundem atât de multe lucruri faţă de cei din jurul nostru, chiar şi de cei dragi ruşinându-ne de ele de teamă ca imaginea noastră să nu fie stricată şi uităm că există Unul care cunoaşte fiecare detaliu în parte, fiecare părticică din noi...

Însă cel mai trist dintre toate este faptul că uneori ajungem să ne preocupăm atât de mult de imaginea noastră încât uităm să mai fim cine suntem cu adevărat.

Oamenii te vor vedea mereu după cum îi vei lăsa tu să te vadă, şi niciodată nu-i vei putea mulţumi aşa că lasă-i în pace şi fii cine vrei tu să fii, dar nu uita, important este ce gândeşte Dumnezeu despre tine!

Cu Dumnezeu în fiecare zi...

Cum ar fi dacă am merge prin viaţă luându-L pe Dumnezeu cu noi în fiecare zi, dacă atunci când am deschide ochii primul nostru gând ar fi la El, la faptul că ne-a mai dăruit încă o zi frumoasă sau poate rea, din viaţă pe când pentru alţii s-a încheiat?

Cum ar fi dacă am lăsa fiecare eşec, fiecare grijă şi fiecare persoană iubită în braţul Său şi nu ne-am mai îngrijora atât de mult pentru lucruri care nu fac decât să ne streseze şi să ne umple de amărăciune? 

Dacă atunci când s-ar ivi o problemă nu ne-am mai chinui atât de mult timp să o rezolvăm singuri fără să ajungem la rezultatul dorit şi ne-am duce să o împărtăşim cu Dumnezeu ca şi unui prieten de nădejde...

Cred că  mergând în drumul nostru cu El în fiecare zi nu ne-ar mai fi atât de greu să observăm partea frumoasă a vieţii şi ne-ar fi mai uşor să o dăm pe cea rea la o parte, să ne dăm seama că nu suntem chiar atât de singuri pe cât avem impresia şi că mai sunt şi alţi oameni care au nevoie de o îmbrăţişare caldă şi de o mână de ajutor.

Cu Dumnezeu în fiecare zi viaţa este mai frumoasă, de ce să nu alegem să mergem împreună cu El?

Putere asupra vieţii...

De fapt ce este viaţa şi ce putere au oamenii asupra ei?

Viaţa nu este altceva decât al doilea cel mai preţios dar de la Dumnezeu, (pentru că pe primul loc se află darul mântuirii), iar oamenii nu au nici o  putere asupra ei.

Faptul că o femeie poate da naştere unui copil nu înseamnă că are drept de moarte asupra lui aşa cum spun unii părinţi: "eu te-am făcut, eu te omor" . 

Nimic mai fals!!! 

O femeie este binecuvântată de Dumnezeu dacă poate să fie mamă, şi e drept că poate da viaţă unui om, însă sufletul nu vine de la oameni, pe acela numai Dumnezeu îl pune în noi, deci cum ar putea avea oamenii dreptul de a omorî pe cineva?

Viaţa este ca praful de nisip pe care îl poartă vântul, acum îl vezi şi mâine nu mai e...

Singurul care o poate da şi o poate lua înapoi este Dumnezeu.

Omul nu e decât o mână de pământ ce se încăpăţânează să ajungă cât mai sus neştind că cu cât va ajunge mai sus cu atât căderea va fi mai dureroasă.

"Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte supt soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui.Şi aceasta este deşertăciune." Eclesiastul 2: 22, 23

Îndreptarea greşelilor...

Înţeleg greşeala şi cu siguranţă există mulţi alţi oameni care sunt capabili să îşi înţeleagă greşelile, problema este cum se corectează aceste greşeli, sau pot fi corectate?

Se zice că primul pas spre vindecare constă în recunoaşterea bolii ceea ce înseamnă că deja am parcurs acest pas dar ce trebuie făcut mai departe?

Ce tratament ar trebui urmat pentru îndreptarea unor greşeli şi ce se întâmplă dacă acestea nu mai pot fi corectate?

Cu siguranţă se poate face ceva şi cred că cel de al doilea pas este voinţa iar ultimul şi probabil cel mai greu dintre toate este acţiunea. Pare uşor, dar eu nu ştiu cu ce să încep, pentru că una este atunci când greşeşti faţă de cineva o dată şi te duci şi îndrepţi acest lucru şi alta este când problema se află la tine şi este în mod special legată de tine...

Când ai vrea să schimbi atât de multe dar nu poţi, iar dacă reuşeşti câteodată prin efortul depus să mişti măcar puţin săgeata în direcţia ta apare acel ceva ce o întoarce spre 180 de grade.

Deci care ar fi soluţia?