Sursă imagine:
Când te pătrunde amarul și sufletește și trupește, când nu te poți ridica din pat pentru că trupul îți este amorțit dar și sufletul îți este îngenunchiat, Dumnezeu știe.
Când strigi atât de tare și ai impresia că nimeni nu aude urletul tău, Dumnezeu știe.
Omul este o ființă fragilă. Omul vrea să fie înțeles, iubit și respectat. Omul vrea sănătate, căldură și pace. Însă de multe ori, de prea multe ori, omul nu primește ce vrea și devine un răzvrătit.
Ascunde totul în interior de teamă că îl vor citi alții și îi vor provoca și mai multă durere. Uneori din teamă ascunde chiar și dragostea.
Omul fuge, aleargă mereu în căutarea fericirii și a libertății. Astăzi se strigă în gura mare că există libertate dar în ascuns omul este un captiv. Captiv al inimii sale, captiv al răutăților și al gândurilor ce îl sufocă în fiecare zi câte puțin.
Omul este rănit. Rănit mereu, de alți oameni, de viață sau chiar de el. Bătut de soartă, plin de răni trupești și sufletești. Omul este o ființă plăpândă lovită de prea multe ori, dar Dumnezeu știe. Acel ce l-a făcut pe om cunoaște totul și vrea să lege rănile, să intre în inima omului, să facă din el o ființă plină de lumină și nu de ocară.
Câți îl lasă la cârmă?
Dumnezeu știe. Știe totul iar eu cred că El pregătește o ieșire pentru toate!
Într-o zi va fi mai bine, poate nu aici, pe pământul acesta plin de suferințe dar cu siguranță în cer, alături de Dumnezeu.
Pentru orice ispită, Dumnezeu a pregătit și mijlocul să ieșim din ea, ca s-o putem răbda. (1 Corinteni 10:13)
ReplyDeleteCe mângâietor e faptul că Dumnezeu știe și nu numai atât, El conduce tot ce se întâmplă în viețile noastre!
Lavinia, scumpa mea, esti minunata si ti-am mai spus asta si nu o sa ma satur sa repet :) De ar gandi toti ca tine, ar fi pace, liniste, iubire... Te pup scump! Liuba x
ReplyDeletesa stii...suntem din ce in ce mai captivi!
ReplyDeleteEu unul gandesc diferit (si cred ca ti-am mai scris asta de cateva ori :P)... sunt agnostic (cred in existenta *unui* Dumnezeu, dar nu cred, neaparat, in nici una din religiile existente) si, mai presus de asta, cred in liberul arbitru... cred ca, aici pe pamant, e vorba de de examenul meu pentru care voi da socoteala dincolo, oriunde ar fi acest dincolo... de viata mea, unde doar eu ma aflu la carma... si tocmai de asta nu merg pe la biserici, nu ma rog, nu tin posturi, nu respect sarbatorile sau alte asemenea lucruri, care sunt specifice fiecarei religii in parte, ci doar incerc sa ma calauzesc dupa un principiu universal pe care il regasesc in toate religiile "ori de cate ori ai ocazia, incearca sa faci bine celor din jur, iar, daca acest lucru nu este posibil, ai grija ca, cel putin, sa nu faci nici un rau".
ReplyDelete