În mersul meu prin viața aceasta, fără să vreau, am rănit oameni și de obicei nu au fost orice fel de oameni, au fost oameni la care am ținut. Dar, acum aș vrea să le spun, să stea liniștiți, în caz că au vrut să se răzbune sau ceva, că am primit înapoi în zecit.
Mi s-a urat odată să am parte de răul înzecit al persoanei în cauză. Ce să zic? Dacă Dumnezeu vrea să îmi dea mai mult rău decât am avut deja, să îmi dea.
Nu mă mai miră oamenii dar durerea încă nu am învățat să o stăpânesc. Nu am crezut vreodată că mă voi împovăra cu oameni care nu au suflet și fac lucruri rele intenționat. Dar nu-i nimic, așa învăț. Învăț să selectez binele de rău.
Am rănit și eu. Dar, niciodată, nu am făcut-o cu intenție și întotdeana am regretat. Am regretat atât de mult încât am avut durere în suflet pentru orice cuvânt rău spus.
Ce nu am putut înțelege însă este de ce unii oameni se dau pe lângă tine, te caută de parcă ar vrea să știe ceva de tine când de fapt nici măcar nu-i interesează.
Sunt sătulă de reproșuri. Sătulă de explicații și de abandonări.
Am învățat că îți ajunge un prieten și atât. Nu trebuie să spui viața ta la nimeni căci până la urmă la câte persoane dintre cele la care le-o spui le pasă cu adevărat?
Cel mai rău este că pe unii îi credeai prieteni și aveai așteptări de la ei.
Oamenii din ziua de azi sunt atât de comozi. Așteaptă scuze dar ei nu oferă. Reproșează dar lor nu le place să li se reproșeze.
Am sufletul rănit din nou...și mă gândesc de câte ori am avut sufletul rănit doar pentru că am supărat fără să vreau pe cineva, apoi mă întreb câți dintre cei care m-au rănit pe mine au avut vreodată păreri de rău așa încât să-i doară sufletul pentru ce mi-au făcut?
Răspunsul cred că e 1, 2...pentru că daca ar fi făcut-o și alții ar fi fost aici acum și nu aș mai scrie despre ei.
Am pierdut oameni toată viața mea, prin împrejurări, circumstanțe și întotdeauna a durut, dar cel mai dureros este atunci când trebuie să renunți și tu la ei...să încetezi să mai tragi de ei să le dai drumul.
Încerc să învăț să nu mai las oamenii să mă rănească.
Mi s-a urat odată să am parte de răul înzecit al persoanei în cauză. Ce să zic? Dacă Dumnezeu vrea să îmi dea mai mult rău decât am avut deja, să îmi dea.
Nu mă mai miră oamenii dar durerea încă nu am învățat să o stăpânesc. Nu am crezut vreodată că mă voi împovăra cu oameni care nu au suflet și fac lucruri rele intenționat. Dar nu-i nimic, așa învăț. Învăț să selectez binele de rău.
Am rănit și eu. Dar, niciodată, nu am făcut-o cu intenție și întotdeana am regretat. Am regretat atât de mult încât am avut durere în suflet pentru orice cuvânt rău spus.
Ce nu am putut înțelege însă este de ce unii oameni se dau pe lângă tine, te caută de parcă ar vrea să știe ceva de tine când de fapt nici măcar nu-i interesează.
Sunt sătulă de reproșuri. Sătulă de explicații și de abandonări.
Am învățat că îți ajunge un prieten și atât. Nu trebuie să spui viața ta la nimeni căci până la urmă la câte persoane dintre cele la care le-o spui le pasă cu adevărat?
Cel mai rău este că pe unii îi credeai prieteni și aveai așteptări de la ei.
Oamenii din ziua de azi sunt atât de comozi. Așteaptă scuze dar ei nu oferă. Reproșează dar lor nu le place să li se reproșeze.
Am sufletul rănit din nou...și mă gândesc de câte ori am avut sufletul rănit doar pentru că am supărat fără să vreau pe cineva, apoi mă întreb câți dintre cei care m-au rănit pe mine au avut vreodată păreri de rău așa încât să-i doară sufletul pentru ce mi-au făcut?
Răspunsul cred că e 1, 2...pentru că daca ar fi făcut-o și alții ar fi fost aici acum și nu aș mai scrie despre ei.
Am pierdut oameni toată viața mea, prin împrejurări, circumstanțe și întotdeauna a durut, dar cel mai dureros este atunci când trebuie să renunți și tu la ei...să încetezi să mai tragi de ei să le dai drumul.
Încerc să învăț să nu mai las oamenii să mă rănească.
Deci, pana la varsta asta ar fi trebuit sa stii ca toti baietii si barbatii se dau pe langa fetele si femeile frumoase involuntar pt ca ele ii atrag ca niste magneti si indiferent cum sunt ele, in relatie sau singure, maritate sau nu, ei vor fi foarte atrasi de ele...
ReplyDeleteIar tu esti atragatoare peste medie... asa ca nu e ceva anormal ca cine te vede sa isi doreasca sa aiba parte un pic de tine, de un cuvant, de o privire, poate de o prietenie sau chiar de o relatie...
E perfect normal.
Dar tu trebuie sa il rogi pe Dumnezeu sa iti calauzeasca inima spre cine vrea El...
In rest trebuie pur si simplu sa ii iubesti pe toti..... trebuie sa incerci sa iti dobandesti si sa iti pastrezi aceasta indepedenta sufleteasca care sa isi aiba baza in Dumnezeu.
Sa iti gasesti linistea in Dumnezeu si apoi sa daruiesti prietenie si iubire cui te inspira El si inima ta...
Pe ceilalti uita-i si gata...
Focalizeaza-te asupra a ceea ce este frumos si placut, asupra partii pline a paharului.
Nu tine in mintea si inima ta pe cei pe care nu ii doresti sau nu iti inspira sentimente frumoase.
Esti stapana propriei tale fiinte si poti sa fii indepedenta sufleteste si stapana sufletului tau...
Incearca si o sa vezi ca vei reusi: incearca sa ii iubesti pe toti si pe cei pe care nu ii poti iubi in acest moment uita-i pt o vreme si poate mai tarziu ii vei putea iubi...
Succes! :)
Chiar aveam nevoie de cuvintele astea, nu stiu cum reusesti sa imi lasi mereu ganduri incurajatoare!
Delete:)
eeeee, sa fim seriosi. si femeile se dau pe langa barbati, fie ei angajati sau nu intr-o relatie, din interese materiale sau mai stiu eu ce. apoi, cand barbatului ii e greu, femeia dispare si nu oricum. cand dispare un barbat e un porc, clar! cand dispare o femeie, ea are scuze. ce vreau sa spun? ca si barbatii si femeile se comporta urat, toti suntem facuti dupa acelasi calapod.
ReplyDeleteinfernul sunt ceilalti, spunea sarte, dar si noi la randul nostru suntem ceilalti. rari sunt oamenii care sa se comporte conform gandurilor noastre. nu te impacienta, astfel de probleme nu or sa mai fie de la varsta de 45 de ani. :D
Nu stiu de unde au reiesit aceste lucruri...
DeleteEu in acest articol am vorbit in mare parte despre oameni si relatii de prietenii. Nu despre barbati.
Da, a fost vorba despre un baiat la un moment dat, dar atat.
Nicidecum nu este vorba despre ce scrii tu.
Dar iti multumesc pentru parere.
DeleteRealitatea este ca oamenii sunt, prin esenta lor, egoisti si egocentrici... eu unul, recunosc, chiar peste medie... fiecare isi va vedea, pana la urma, in primul rand, de interestul lui... Si, pana la urma, acest lucru nu este un lucru neaparat rau, ci unul normal... ideea e ca trebuie doar sa invatam sa il acceptam si sa ne adaptam... Si, sincer, nu cred ca lucrurile sunt chiar atat de negre cum le-ai descris... nu cred ca sunt (multi) oameni care sa vrea sa(-ti) faca rau intentionat... cel mai probabil, ei doar incearca sa isi faca bine lor si nu le pasa de "daunele colaterale" ca sa spun asa...
ReplyDeleteSi cred ca secretul tocmai in asta consta... sa acceptam ca nu totul este despre noi... ca pentru ceilalti din jurul nostru (hai poate cu cateva exceptii, cum sunt, de exemplu, parintii) nu reprezentam decat niste vehicole pentru a-si realiza propriile lor dorinte... si sa incercam sa ne concentram si noi pe drumul nostru...
Uita-te pana si la definitia "iubirii" din zilele noastre: eu vreau sa fiu cu el/ea pentru ca imi place de el/ea, pentru ca ma simt bine in preajma lui/ei, pentru ca il/o iubesc (sounds about right, isn't it?)... totul este centrat pe ce vreau eu, pe ce simt eu, nu pe ce vrea/simte/isi doreste celalalt... cand ai auzit ultima data pe cineva spunand ceva de genul "Imi doresc sa fiu cu el/ea pentru ca a avut parte de prea multe nedreptati in viata si imi doresc sa fiu acolo, langa el/ea, sa incerc sa ii ofer tot ceea ce merita"?
Da, or fi. Asta incerc si eu sa fac, sa ma concetrez pe drumul meu. Numai ca eu nu pot calca in picioare asa cum fac altii pentru a ajunge unde vor. Si nu stiu cat de negre sunt lucrurile, dar momentan asa le vad.
DeleteCat despre definita iubirii despre care zici: ce iubire? Ce ai descris tu nu e iubire, iubirea e daruirea de sine, e iertarea si facerea de sacrificii. Iubirea e altceva. Ce ai descris tu acolo e un fel de contract. Hai se na facem pe plac reciproc. Aia e comoditatea zilelor de azi. Nu iubire.
Da, tocmai asta am incercat sa spun, ca desi iubirea se presupune ca ar trebui sa fie despre daruire si sacrificiu, cum era in exemplul final pe care l-am dat "Imi doresc sa fiu cu el/ea pentru ca a avut parte de prea multe nedreptati in viata si imi doresc sa fiu acolo, langa el/ea, sa incerc sa ii ofer tot ceea ce merita", in realitate, in ziua de azi, iubirea este perceputa mult mai egoist, mai rece, mai distant, fiecare concentrandu-se pe ceea ce isi doreste el, nu pe ceea ce isi doreste celalalt (ceea ce, la fel ca si tine, nu consider ca e OK).
DeleteSi nu, nu spun ca si tu ar trebui sa ii calci pe altii in picioare pentru a ajunge unde vrei... nici eu nu fac asta si sunt mandru de mine ca nu o fac... tot ceea ce incercam sa iti spun e sa te astepti ca altii vor vrea sa o faca, sa inveti sa nu pui asta la suflet si sa stii sa te eschivezi cand vor incerca sa faca asta...
Aaa... si inca ceva... am uitat sa adaug in comentariul anterior...
ReplyDeleteIn ceea ce-l priveste pe Dumnezeu, eu unul cred ca nu se implica in nici un fel in viata noastra (de pe pamant), pentru ca, altfel, daca ne-ar ajuta/indruma/whatever, ar insemna ca practic ne-ar lua liberul arbitru si nu ar mai avea pentru ce sa ne judece cand ajungem dincolo... Cred ca viata reprezinta examenul pe care cu totii il avem de dat... singuri... fara nimeni care sa ne "sufle" raspunsurile corecte...
Nu sunt de acord cu ce zici...
DeleteAvem liberul arbitru iar Dumnezeu nu se baga in asta.
Dar te ajuta in moduri si moduri. Tocmai de asta apelam la El.
Subiectul asta e lung de dezbatut...
Intr-adevar... pareri si pareri... eu unul insa nu consider ca ne ajuta si nu apelez niciodata la Dumnezeu... ii sunt recunoscator pentru sansa de a fi aici, insa consider ca e "examenul" meu si numai al meu si ca, bune sau rele, de tot ceea ce mi se intampla doar eu sunt responsabil si, iarasi, bune sau rele, pentru toate cele care le fac, voi da socoteala cand voi ajunge dincolo.
DeleteAhhh scumpa mea Lavinia, ma bucur mult ca de fiecare data ai curajul sa impartasesti starile tale sufletesti, aici, cu noi. Sa stii ca nu toti au acest curaj si iti spun ca tu esti o norocoasa ca poti sa te eliberezi de durerea ta, asa prin scris. Eu imi usurez sufletul foarte usor prin scris si deseori scriu pe facebook starile mele sufletesti si dupa sunt asa de usoara, sunt atat de libera hehehe.
ReplyDeleteEste foarte bine ca incerci sa inveti aceste lucruri, eu nu prea trag atentia la jignelile oamenilor, eu il am pe sotul meu care ma iubeste si ma incurajeaza si la bine si la rau si cand o sa apara si in viata ta iubirea vietii tale totul o sa fie simplu, eu asa spun "it's simple" si prietenele mele ma intreaba cum poti fi asa??? si eu daca sincer, nu pot da un raspuns intreg la astfel de intrebari. Sasha, sotul meu, spune ca doar eu pot asa sa stau fara griji atunci cand altii poate ar psihui de numai numai :)))
Scumpa mea, te pup si iti doresc mult curaj si multeeeeeeeee zambete pe chipul tau de copil frumos! Love, Liuba x
As vrea sa pot fi ca tine, Liuba.
DeleteIubirea mea a aparut. Dar el e una...si persoanele despre care vorbesc eu sunt alta...
E simplu, si noi toti ne simtim incurajati de frumusetea, bunatea si credinta ta... :)
ReplyDeleteTu ai in interiorul tau un Paradis... In fapt acest Paradis din interior iti raspunde.... Gaseste pe cineva in exterior prin care sa se manifeste... noi ii suntem doar portavoci.
Un om care il are pe Hristos, care il are pe Dumnezeu e complet, perfect, desavarsit, un izvor de incantare si frumusete pentru ceilalti...
Ca si tine, si eu daca ma rog si ma tin aproape de Dumnezeu spun lucruri frumoase si ajutatoare pt ceilaltii...
Este vorba de dumnezeul din noi care odata trezit devine o binecuvantare pentru toti ceilalti...
Eu sunt convins ca esti o binecvantare pentru toata lumea eventual cu exceptia vreunui iubit gelos care datorita subiectivitatii nu te mai poate aprecia...
Deci fii optimista! Eu sunt convins ca orice ii vei cere lui Dumnezeu, iti va darui...:)
Iubit gelos nu...doar un amic.
DeleteTu ma vezi asa...nu stiu cum ma vad altii, eu una insa nu ma vad prea bine. Nu stiu daca sunt o binecuvantare desi ar trebui sa fiu, dar cateodata nu pot.
As vrea sa cred ca Dumnezeu ma vede la fel precum ma vezi si tu.
Dumnezeu te vede infinit mai frumoasa... Noi vedem si percep lumea prin noi insine... Cu cat suntem mai frumosi si mai puri cu atat lumea ne pare mai frumoasa, devenind un extaz chiar...
ReplyDeleteDar Dumnezeu ne vede pe toti dumnezei, fii ai Lui... imposibil de descris in cuvinte...
Inclusiv pe tine, si tu esti o regina si o printesa si nu atat a lumei acesteia cat a celei vesnice...
Doar adanceste relatia ta cu Dumnezeu si iubirea pentru El si vei vedea ca nimic nu e in zadar, fiecare greutate se transforma intr-o binecuvantare, fiecare obstacol intr-o treapta...
Uita-te in oglinda mai des si foloseste ceea ce Dumnezeu iti ofera...
Unde e Dumnezeu? Cauta sa inveti cat mai multe metode a-ti amplifica prezenta Lui in interiorul tau... Invata, sunt multe, rugaciunea, cititul scripturii, pelerinajele, postul, mai sunt si altele,descopera-le si foloseste-le...