Diana cu vanilie de Diana Sorescu

Sursă imagine: elefant.ro

Zilele acestea am tot încercat să citesc. Nu am putut. Am dat câteva cărți la o parte iar în cele din urmă m-am oprit la una și nu am fost chiar mulțumită. Ce se întâmplă? Nu mai există cărți bune? Vreau și eu o carte din aia pe care o iei, o deschizi și rămâi acolo mut. Nu îți mai trebuie nici mâncare, nici nimic, asta mi-am zis în gând.

Aveți grijă la ce vă doriți căci puteți căpăta.

Dorința mea s-a împlinit. Am putut ține azi în mână ”Diana cu vanilie”, mi-o doream de ceva timp însă nu aveam planuri să o citesc în perioada apropiată. Nu am putut însă să o pun pe raftul de cărți. Mă tot uitam la ea, știam că trebuie să o citesc.

Mi-am zis: o răsfoiesc puțin, așa în mare. Nu am putut. Am devorat-o toată în câteva ore.

Diana cu vanilie este o carte în care nu ai cum să nu te regăsești. Se vorbește despre viață, oameni, bărbați, femei, dragoste. Am rămas plăcut surprinsă când am văzut că autoarea spune chiar și despre Dumnezeu.

M-am întrebat, cum oare nu am dat eu de blogul Dianei? L-aș fi citit. Cu siguranță l-aș fi citit.

Citate: 

”În viața asta nu suntem egali. Nu trăim în aceleași condiții, nu avem aceleași conturi bancare, vise, convingeri, planuri, mașini, iubiri sau deziluzii,” 

”Doar unii oameni cunosc secretul, leacul tuturor bolilor și alinarea oricăror suferințe. Dumnezeu.”

”Căsătoria nu mai are nici o valoare iar dragostea a ajuns la fel de prețioasă ca un ibric de alamă. Astăzi nimeni nu mai luptă să repare dacă ceva nu merge, nimeni nu mai dă doi lei pe noțiunea de familie. Ne schimbăm iubitele și iubiții ca pe șosete, spunem ” te iubesc” la fel de simplu cum rostim ”shaorma” , facem din relațiile noastre subiecte publice pe facebook, totul într-o mascaradă penibilă demnă deZmeura de Aur.”