Păsările zboară spre infinit

Sursă imagine: deviantart.com

Mă pierd în acorduri de tăcere. Aș vrea să îți aud glasul, aș vrea să am un moment de liniște cu Tine, dar zgomotul de afară îmi inundă urechile și mă face imună la orice urmă de odihnă. Clipesc, rar și încet. Simt cum mă cuprinde oboseala.

Aud zumzăitul mării, foșnetul vântului și bătăile inimii mele, dar nu te aud pe Tine.  Caut o oază de liniște, un loc pe care să îmi pun capul și care să îmi liniștească inima. 

Pășesc în ritm alert. Te caut cu privirea, te găsesc și încerc să îți vorbesc dar buzele îmi sunt amorțite și nu se pot mișca iar gândurile mi-au înghețat de mult.

Păsările zboară spre infinit iar eu mi-aș dori o pereche de aripi date de Tine. Mă ustură ochii și răgușesc. Mă vezi acum?

Hai să luăm o pauză, amândoi, ce zici?  

M-aș deconecta de lume și de viață. M-aș duce spre cer, mi-ar plăcea să văd stelele mai de aproape.