Un gust amar...

     Sursa imagine: www.google.ro

Amintirea zboara impreuna cu timpul si lasa in urma ei un gust amar.

 Astazi stand de vorba cu prietena mea, am inceput fara sa imi dau seama sa rascolsesc prin amintiri. Am dat de unele peste care s-a asezat praful fiind demult uitate intr-un coltisor al inimii mele, unul mai ascuns. M-am gandit ca spre deosebire de alte persoane , mie, daca mi s-ar da sansa sa fac pentru a 2a oara aceleasi lucruri pe care le-am facut in trecut le-as face mult mai diferit acum.

Ma uit in urma mea, si vad acolo doar cenusa lasata de amintire,niste foi scrise aruncate prin dulap si niste prietenii rupte. Dar cel mai tare ma intristez cand deschid o cutiuta mica si privesc usor inauntru doar cu coada ochiului. Il vad inauntru pe El, stand acolo si plangand, putin mai departe de El ma vad pe mine, lasand timpul sa treaca facand ceea ce nu trebuie. Mai face un pas inspre mine, insa parca eu ma departez tot mai mult.Inchid repede cutia, si deschid o alta, e una mica, minuscula ce abea se vede, o deschid si il vad din nou pe El, e acolo , imi intinde mana, ma ajuta sa ma ridic si imi zice " Te iubesc, copilul Meu, de mult Te astept!" Ma duc mai departe, dau de o alta, dar e una mare mare, e inchisa in ea multa durere , multa amagire, ce ciudat, il vad si acolo, si acolo imi zice" Eu sunt cu Tine!" mai dau de multe alte cutii, dau de una numita "fericire", o deschid si prin crapatura se vede acolo nepasarea mea fata de El, si iubirea Lui fata de mine. 

Ma arunc si spre cea cu numele :" tristete" si il vad si acolo , sta fix langa mine, si parca  isi intinde bratul catre mine, vrand sa imi aline durerea, dar ce pacat eu fug de El, ca si cum ar fi un strain.

Nu e o minciuna , toate aceste cutii au in ele ceva real, o parte din mine, si in fiecare cutie din amintirile mele prafuite  a fost prezent El, El a fost mereu langa mine, dar eu nu l-am vazut, am fost oarba!