Sursa imagine: www.google.ro
Am avut langa mine multe persoane minunate pe care din pacate nu am stiut sa le pretuiesc indeajuns, insa nu stiu cum se facea ca, de fiecare data cand aveam nevoie macar de una dintre acele persoane , nu era nimeni acolo. Cu toate acestea a venit o zi in care am realizat ca eram complet singura, si atunci izbucnind in lacrimi mi-am plecat genunchii, dar de data asta nu am facut-o pentru ca asa imi spunea mama sau tata sau pentru ca asa ma invata religia, am facut-o pentru ca am realizat ca Dumnezeu era singura persoana care mai era cu mine.
Si prin lacrimi, ca un copil ce merge la tatal lui sa ii ceara bani pentru o minge de fotbal am inceput si eu sa imi spun durerea, am inceput sa-i spun Lui tot ce simteam in acel moment.
Nu-mi mai aduc aminte ce simteam in acel moment dar stiu insa ca din acea zi am inceput incet incet sa ma apropii de El, iar atunci cand Tu faci un pas inspre Dumnezeu El face de asemenea pasi inspre tine.
Cu siguranta ai acuma persoane minunate langa tine care te iubesc si te accepta asa cum esti ( asa cum si eu am) dar vreau astazi sa iti spun ceva :
Atunci cand nu mai ai pe nimeni si te simti complet singur, nu uita ca Cineva sus in cer te iubeste, iar acel Cineva priveste cu mila si cu indurare catre tine asteptand ca tu sa faci un pas inspre El, pentru ca mai apoi El sase apropie de tine!
da asa este! si eu am trecut pe acolo...Dumnezeu este aproape de cei singuri, cu duhul zdrobit si asa mai departe si in mod special El vrea sa se atinga de aceste persoane.
ReplyDeleteasa este... din pacate sunt multi neacultatori dar exista o putere care il copleseste pe om, o atingere pe care il schimba si pe cel cu inima impietrita acea putere este Dumnezeu...sunt atei care au fot atinsi de puterea Lui. dar cum spuneai si tu e nevoie sa faci si tu un pas...
ReplyDeleteToti mai devreme sau mai tarziu o sa realizam ca nu avem pe nimeni langa noi,ca am ramas singuri si atunci o sa realizam de fapt ca nu suntem singuri,ca El e mereu langa noi.
ReplyDeleteUsile ne sunt deschise...depinde de noi sa intram!
ReplyDeleteintr-un timp am fost foarte suparat pe viata si pe EL si am vrut sa fiu ateu mi-am zis ca nu exista un Dumnezeu, dar fara EL nu aveam nici o speranta, eram pierdut si singur, acum insa incerc sa ma apropii de EL in fiecare zi.
ReplyDeleteBulgaras, frumoasa postare.....
ReplyDeleteInteresant subiect .
ReplyDeleteDespre prieteni : pot spune doar ca majoritatea nu sunt ceea ce par
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ReplyDeletedin fericire pentru noi ceea ce a scris bulgarsh e adevarat...indiferent de parerile oamenilor ,adevarul e mai presus de toate...bravo:)
ReplyDeleteah, bulgaras, ce v-a venit? eu bulgaras.. de unde si pana unde?:))) multumesc pt pareri:)
ReplyDelete;))
ReplyDeleterazi razi, in loc sa-ti para bine;)))
ReplyDeleteMare lucru este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea să o înveţe de la altul, nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, în afara trăirii ei.
ReplyDeleteprima subliniere, nu cred ca e obligatoriu corecta, Biblia nu spune asta, ci doar, "apropiati-va de Mine, si Eu ma voi apropia de voi.."
ReplyDeleteam corectat eutih:)
ReplyDelete