Ce faci atunci când simţi că nu faci decât să greşeşti? Ce faci atunci când nu ai cum să te opreşti deşi ai vrea, deşi ar trebui?
Ce faci atunci când te saturi de viaţă şi de toată cruzimea ei? Renunţi ?
Nu... niciodată.
Wednesday, April 25, 2012
Nu.niciodată.
Ce faci atunci când simţi că nu faci decât să greşeşti? Ce faci atunci când nu ai cum să te opreşti deşi ai vrea, deşi ar trebui?
Ce faci atunci când te saturi de viaţă şi de toată cruzimea ei? Renunţi ?
Nu... niciodată.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Sa renunt? Nu sunt un las !
ReplyDeleteO sa raspund si eu la intrebarile pe care le-ai pus .
ReplyDeleteUnele lucruri merg prost si datorita noua.Atunci cand o luam la vale trebuie sa ne oprim si sa analizam totul sa vedem din ce cauza lucrurile merg prost. Daca gasim raspunsul si observam ca exista riscul de a o lua la vale si mai rau actiunile noastre sau a celor din jur atunci trebuie sa fim constienti si sa ne oprim .
Atunci cand cautam raspunsuri sa incepem din interior spre exterior !
Cand ne punem anumite semne de intrebare , mai intai trebuie sa cautam raspunsurile in interiorul nostru. Stiu ca oamenii se grabesc si arunca vina pe cei din jurul lor , dar asa nu rezolvam absolut nimic.Cei din jur nu sunt vinovati de actele tale fiindca ei nu pot lua deciziile in locul tau cum nici nu pot gandi in locul tau .
Cat despre speranta...
Ne pierdem speranta atunci cand ne indepartam de Dumnezeu . Speranta trebuie intarita cu credinta. Dumnezeu este iubirea , pacea , armonia si speranta . Un om fara speranta este un om indepartat de Dumnezeu .(parerea mea)
Oamenii ar trebui sa se roage mai des si sa-i acorde mai mult timp lui Dumnezeu .
...In legatura cu greselile.
Ne putem opri din greseli , dar mai intai de toate trebuie sa le constientizam . Dupa ce le constientizam trebuie sa la acceptam fiindca ele deja au trecut de ordinul trecutului iar timpul nu poate fi dat inapoi. Apoi depinde de noi sa gasim sursa greselilor , iar sursa greselilor suntem noi si trebuie sa cautam ,,solutia" tot la noi .
...In legatura cu viata
Cine se satura de viata ? Eu nu ma satur niciodata.Imi place viata asa cum e : cu bune si cu rele .O iubesc si ii multumesc lui Dumnezeu ca traiesc .
Eu cred ca acest termen ,,cruzime" este prezent doar in viata celor care privesc DOAR partea goala a paharului .
Altii au viata mai usoara , altii o au mai grea...fiecare dupa lectiile pe care trebuie sa le invatam . Stiu ca poate suna crud , dar acesta este adevarul si o spun cu tristete pentru persoanele care au dat numai de greutati si le doresc din suflet sa treaca mereu cu bine peste orice impas si sa priveasca mereu in Lumina , pentru ca acolo mereu vor gasi iubire , pace , armonie si caldura sufleteasca .
De renuntat? Nu o fac niciodata ! Imi place viata cu tot ce imi ofera ea !
*Tot ce am spus , am spus la modul general !
Am scris cam mult , imi cer scuze , dar le-am considerat oarecum necesare aceste cuvinte pentru impartasirea unor idei (ale mele) celor care iti citesc blogul .
Sa ai o seara minunata si succes in tot ce faci !
e asa de greu sa spui ca nu :(
ReplyDeleteCategoric nu .. Viata ne loveste dar se si revanseaza.
ReplyDeletesunt de accord cu Denysuk
DeleteNu niciodata,cat de grea ar fi ea ..trebuie infruntata in orice fel si chip!
ReplyDeleteNu renunt,oricat de grea e viata ,incerc sa trec de obstacolele ce se ivesc,din cand in cand mai rasare si soarele,nu-i asa?
ReplyDeleteCum spune si C.L.M.,e asa de greu sa spui ca nu... Cred ca,asa cum spuneai si in postul anterior avem nevoie sa ne pastram credinta.
ReplyDeleteSi,e vorba aceea :''Ce nu te omoara,te face mai puternic'',pai nu?:*
uneori as vrea sa ma ingrop undeva sub pamant.. dar dupa aceea im revin, n-am ce face..
ReplyDelete*Scuze ca am facut primul comm asa de lung. Acum am vazut cat de mult am putut scrie la el .
ReplyDeletede ce-as renunta? ar fi prea usor, trist, ignorant, dezolant...
ReplyDeleteDupa ploaie mereu vine soarele ca sa imblanzeasca natura, sa ne mangaie si sa ne provoace un suras. Nu cred in renuntare, decat ca forma de protest. Si cred ca nu trebuie sa ne lasam coplesiti, chiar daca lupta este grea si e posibil sa ne lasam invinsi. Dar de abdicat de la ceea ce ne sustine, de la viata, niciodata. Nu. Niciodata, cum bine spui!
ReplyDeleteMa ridic si merg inainte!
ReplyDeleteatunci cand stii ca gresesti, este imposibil sa nu te poti opri!
ReplyDeletesa te saturi de viata? nu cred...
Multi oameni nici nu stiu ce sunt alea probleme, cand dau de ele totul se surpa sub ei. Una e sa sti mental, alta e sa traiesti. De aceea multi nici nu au parte de incercari, pentru ca ar fi incapabili sa le duca macar un metru. Spun ceea ce am vazut, in mare parte cunoasterea lui Dumnezeu e doar cunoastere mentala, cum da soarele, cum s-a vestejit planta(credinta).
ReplyDeleteAi grija sa nu faci din experientele tale religioase o mantie cu care sa ascunzi lipsa realitatii(Oswald Chambers).
Asa este...
ReplyDeleteCand vad ca fac numai greseli mergand inainte incerc sa ma opresc, iar daca nu reusesc, ma rog. Apoi niciodata nu voi renunta, pentru ca indiferent cat de grea ar fi situatia prin care trec, stiu ca nu sunt singura, Cineva trece alaturi de mine prin aceeasi stare si impreuna vom invinge.
ReplyDeleteFii tare!
De cele mai multe ori îmivine să renunţ. Cred că uneori o fac, dar e ceva în mine care îmi dă putere...
ReplyDeleteai fi putut macar sa mentionezi cine a facut desenul :|
ReplyDeletedesenul este luat de pe net, iar pe el nu are decat o semnatura in caz ca esti asa interesat/a de autor. iar cand intri pe un blog cred ca intri ca sa citesti ce scrie acea persoana nu ca sa ii comentezi imaginile alese.
Deletedata viitoare lasa si un nume daca mai vrei ca sa fii bagat/a in seama.
DeleteSunt de parere ca uneori trebuie sa lasi mult de la tine, altfel se poate transforma in prostie,aceasta incapatanere nu.
ReplyDeleteAveti alta parere?
da sunt de acord.
Delete