Când eram copil...

Când eram copil, umblam pe nisip şi îmi plăcea să îl simt, să îl iau în mână, să construiesc din el, acum, am stat în nisip într-o zi pentru a fi lângă I. un băieţel care are aproape 3 ani şi este fratele meu vitreg, dar nisipul nu-mi dădea nici o plăcere ci doar mă enerva.

Când eram copil, stăteam tolănită în iarbă , pe spate, pe burtă, în orice poziţie puteam, acum nu pot sta nici măcar în picioare cu papuci pe mine, că mi-e frică de căpuşe, de gângănii, că mi se pare iarba prea mare, că...

Când eram copil, stăteam afară toată ziua şi nu mă interesa că nu am mers la masă, sau că am părul ciufulit şi faţa murdară de ceva, veneau fetele să mă cheme afară şi ieşeam imediat, acum, trebuie să programez o ieşire cu o săptămână înainte şi apoi să îmi dau seama că de fapt nu am chef , sau am altceva de făcut, nu pot ieşi dacă nu am mâncat şi nu pot face foamea pe afară, trebuie să merg acasă să mănânc.

Când eram copil, eram lipsită de griji şi de "trebuie", acum, sunt plină de ele.

Când eram copil, mâncam dulciuri fără să îmi pese câte calorii bag în mine.

Când eram copil, nu mă interesa dacă sunt bine îmbrăcată sau ce se poartă azi, eh, măcar astea nu s-au schimbat. :))

Când eram copil...

Cine m-a pus să îmi doresc să cresc mare şi cine m-a făcut să fiu aşa aiurea?