Dumnezeu ne așteaptă acasă!

Cu ce rămânem din viața aceasta?

Trăim și murim. 

Ne naștem, ne învățăm cu lumea aceasta și punem atât de mult suflet în toate lucrurile ce pier, nu ne dăm seama că totul e în zadar, că aici toate sunt cu durere.

Ce câștigă omul cu adevărat din toată truda lui?

Am văzut oameni care au muncit atât de mult doar ca să poată să trăiască. Am văzut oameni bătrâni consumându-se și oameni tineri albind. M-am văzut chiar pe mine fără vlagă. 

Toți ne-am consumat pentru același lucru, pentru viața aceasta. Toți ne-am gândit măcar o dată, cum să facem să ne fie mai bine.

De atâtea ori momentele prețioase au fost încolăcite cu cele triste, cele care ne-au umplut inima de durere.

În vuietul acestei lumi, în zgomotele care se aud din depărtări, ați reușit vreodată să vă ascultați inima?

Inima mea mi-a vorbit, nu o dată, de mai multe ori. Mi-a spus că e obosită, că nu mai poate și că mă lupt degeaba. Cât timp voi exista pe acest pământ voi avea necazuri, la fel și voi. Aici totul este cu jumătăți de măsură.

Știu, i-am spus eu înapoi. Știu și uneori îmi vine să las baltă totul, dar apoi îmi amintesc de El. Îmi amintesc că viața nu se termină aici, că Dumnezeu ne așteaptă acasă!

Nu fiți triști, muncim și ne chinuim, îi vedem pe cei dragi cărunți și slăbiți dar știm, știm că nu se termină totul aici, știm că într-o zi lucrurile se vor schimba, într-o zi lacrimile ne vor fi șterse pentru că Dumnezeu ne așteaptă acasă!