Uităm că viața se termină...

Sursă imagine: www.snhca.co.uk

Câteodată uităm...
Uităm că viața se termină, că aici pe acest pământ suntem un pumn de țărână care se poate pierde în zare la cea mai mică adiere de vânt.
Uităm că tot ceea ce trăim aici nu e veșnic.
Că banii, bunurile materiale și chiar oamenii la un moment dat dispar.

Astăzi se întâmplă atât de multe rele, uneori chiar nu îți vine să crezi ce auzi. Însă totul se întâmplă din cauză că uităm.
Uităm că va veni o zi în care inima ni se va opri.

Uităm, când țipăm, când lăsam orice altceva să iasă din noi, în afară de dragoste.
Uităm, când ne gândim la bani, la ce mai putem face, la cum putem să o ducem mai bine.
Uităm, când ne trezim dimineața fără să ne gândim la ziua pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu.

Și eu uit. Uit și încep să mă frământ, să mă întristez și să mă gândesc la ceea ce nu am. Uit că cerul e important și că drumul pe care îl urmez aici e doar un scop, doar o poveste pe care trebuie să o trăiesc ca să pot ajunge în cer.

Uit că Dumnezeu m-a ales pentru mai mult decât atât.

Aici suferim și trăim de pe o zi pe alta. Clipele frumoase sunt privite uneori cu lacrimi dar, Dumnezeu ne-a ales pentru glorie. Dumnezeu ne-a ales pentru cer. A spus că acolo unde este El vrea ca să fim și noi. A spus că ne pregătește un loc. Îl putem refuza?

Haideți să ne amintim. Trăim pentru o clipă și apoi plecăm. Nu tot ceea ce este aici contează ci bucuria de a-l întâlni pe Dumnezeu și de a sta alături de El la final.

Haideți să ne amintim acest lucru, să îl păstrăm mereu în gândurile noastre!