Meriţi şi poţi să fii un om fericit!

  Sursă imagine: www.modernmoms.gr

Ai motive să te bucuri, ai motive să crezi că astăzi este o zi minunată şi că ziua de mâine va fi la fel. 

Dacă te uiţi adânc în tine şi sapi în trecut, în toată viaţa ta de până acum vei găsi o mie de motive pentru care să zâmbeşti şi să fii mulţumit.

Viaţa este ca un ciclu de tristeţe şi de bucurie, care alternează la fel ca ziua şi noaptea, problema este că în loc să lăsăm sufletul să respire, să se bucure de viaţă, adică de zi, noi ne legăm întotdeauna de tristeţe, şi facem din viaţa noastră o continuă noapte.

Schimbă-ţi strategia, ai destule resurse aşa încât să faci din viaţa ta o bucurie, o zi continuă cu soare şi flori.

Tristeţea este doar pentru formarea ta, pentru sufletul tău care are nevoie uneori să fie curăţat, însă tu te poţi bucura, tu poţi iubi, tu poţi trăi în adevăratul sens al cuvântului.

Nici Dumnezeu nu te vrea trist, chiar dacă uneori dai vina pe El şi îl vezi în centrul necazului, El nu este acolo ca să te doboare ci dimpotrivă El este acolo pentru ca să te ridice, Dumnezeu vrea să te vadă fericit, tocmai de aceea ţi-a dat această viaţă, să te bucuri de ea, să îi bucuri şi pe alţii.

Fă din fiecare zi din viaţa ta un moment de fericire, fii o binecuvântare pentru alţii, fi tu raza de soare  care le pătrunde şi le luminează sufletul.

Meriţi şi poţi să fii un om fericit!

Fii tu aşa cum vrei să fie ceilalţi

O vorbă bună, un zâmbet cald, o privire prietenoasă, o îmbrăţişare călduroasă, un ajutor oferit din sinceritate  voluntar fără recompensă, acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care noi le aşteptăm poate de la oamenii pe care îi iubim şi pe care ei la rândul lor le aşteaptă de la noi.

Însă le dăruim? 

Suntem aşa cum am vrea ca ceilalţi să fie pentru noi?

Îţi doreşti o vorbă bună, dar câte vorbe bune ai spus astăzi?

Îţi doreşti un zâmbet cald dar câte zâmbete ai împărtăşit cu cei din jurul tău astăzi? 

Ştiai că uneori un singur zâmbet oferit poate schimba ceva?

Îţi doreşti o privire prietenoasă dar în ce mod i-ai privit pe cei ce ţi-au ieşit în cale astăzi, inclusiv pe cei care te-au călcat pe nervi?

Îţi doreşti o îmbrăţişare călduroasă dar câte persoane au rămas astăzi fericite în urma îmbrăţişărilor oferite de tine?

Îţi doreşti un act de voluntariat, de ajutor fără recompensă dar ai făcut tu asta pentru cineva astăzi? Fără să aştepţi nimic în schimb? 

Să ştii că recompensa poate fi şi mulţumirea pe care o primeşti.

Hadeţi să nu mai aştetpăm de la cei de lângă noi mai mult decât le dăruim!

Aş dori să rămâneţi cu acest gând: 

Fii tu aşa cum vrei să fie ceilalţi!

Câştigătorii concursului 8 martie

După cum am spus astăzi este ziua în care voi anunţa câştigătorii concursului, dar nu înainte de a le ura tuturor domnişoarelor şi doamnelor un sincer "La mulţi ani" şi o zi minunată!

Acestea fiind spuse, am să încep prin a vă mulţumi tuturor participanţilor, veţi primi o diplomă de participare.

Locul 1 este ocupat de Bora Doroteea
Locul 2 este ocupat de Elena Stan
Locul 3 este ocupat de Bianca Badea

Am hotărât să acord şi un premiul special, în afara jurizării pentru o poezie care mi s-a părut deosebită, scrisă de Maya Pisicule.

Felicitări!
Veţi primi atât o diplomă cu locul respectiv cât şi o carte (nu vă zic ce carte)

Ţin să menţionez că nu am avut rol în notarea voastră deoarece nu am vrut să fiu subiectivă, aşa că deciziile au fost luate de juriul concursului.

Mai târziu veţi primi şi un e-mail fiecare, prin care vom vorbi mai multe.

Câţi dintre noi avem o Biblie prăfuită pe undeva prin casă?

Sursă imagine:danuttanase.wordpress.com

Cândva cărţile aveau o foarte mare valoare pentru oameni şi asta se observa pentru că erau căutate, nu le puteai găsi pe la orice librărie cum se face astăzi, nici pe internet la un click distanţă şi totuşi oamenii citeau. Faptul că o carte importantă era mai greu de găsit nu îi împiedica să ajungă la ea. 

Astăzi cărţile ne sunt puse la dispoziţie mai mult ca oricând, există librării la tot pasul, biblioteci şi chiar şi de pe net se pot comanda şi totuşi din ce în ce mai puţini sunt cei ce citesc. Şi-au pierdut cărţile din valoare sau noi nu mai ştim ce însemnă de fapt lumea cărţilor?

Poate este de înţeles faptul că am renunţat la citit având în vedere că informaţiile  se găsesc la orice oră pe internet, dar ce scuză avem pentru faptul că nu citim nici măcar Biblia?

Câţi dintre noi avem Biblia prăfuită pe undeva prin casă?

Mulţi ne dăm mari că am citi-o  deja, dar acesta este o scuză prost găsită, pentru că Biblia poate fi citită de 1000 de ori şi totuşi mereu vei găsi ceva nou în ea. Biblia este scrisă special pentru fiecare dintre noi, mesajul vine chiar de la  Dumnezeu. De multe ori ne plângem că Dumnezeu nu ne răspunde la rugăciuni sau la dorinţe , dar câţi dintre noi s-au gândit la faptul că Dumnezeu comunică cu noi inclusiv printr-un simplu verset, sau printr-o pildă?

 Da, ştiu, e demodat să citeşti, mai ales Biblia, ce poate să-ţi ofere o carte atât de veche?

Nu e nevoie să mai spui că e atât de grea şi niciodată nu înţelegi ce vrea să spună textul de care dai...

Acestea sunt alte scuze prost găsite, Biblia poate fi înţeleasă de către cei ce vor cu adevărat să o înţeleagă, Biblia nu se va demoda niciodată pentru că este cuvântul lui Dumnezeu, iar El a spus destul de clar că acest cuvânt nu se va întoarce fără rod.

Există oameni care spun că vor să îl găsească pe Dumnezeu, sau că nu îl simt sau că nu îl văd pe nici unde dar este probabil să nu se fi rugat măcar o dată în viaţa lor, este probabil să nu fi pus mâna pe Biblie decât cu dispreţ sau nici atât, şi atunci când vine câte unul, altul pe la ei să le zică de Dumnezeu strâmbă din nas. 

Dumnezeu nu se caută aşa,ori îl cauţi cum trebuie ori nu. 

Răbdarea

Sursă imagine:  www.sabina-cornovac.ro

Răbdarea, este tema propusă de Creve

Din punctul meu de vedere a fi răbdător înseamnă a trece cu calm peste mai multe lucruri care îţi dau bătăi mari de cap.

Tind să cred că există mai multe feluri de răbdare, se poate să fie o răbdare a aşteptării, o răbdare a unor greutăţi ce îţi macină sufletul, o răbdare a "nervilor" sau a celor ce te calcă pe nervi şi mai sunt şi altele dar am să mă opresc aici.

Nu ştiu ce este mai greu, să te afli în momentul în care trebuie să ai răbdarea aşteptării sau să te afli în momentul în care trebuie să ai răbdarea suferinţei. Ambele sunt grele, ambele le-am experimentat dar totuşi parcă atunci când eşti trist mai apare ceva care să te înveselească , ceva care îţi mai distrage atenţia şi astfel treci un pic mai uşor prin răbdarea suferinţei. Pe când răbdarea aşteptării nu prea poate fi oprită uşor. Gândiţi-vă cum este să vă doriţi ceva foarte mult, ceva de care nu numai că vă este drag dar aveţi şi nevoie. Gândiţi-vă mai bine la o persoană, nu ştiu cum să spun exact ca să fiu înţeleasă, dar astfel de dorinţe de obicei stau în calea răbdării. 

Şi trece o zi, trec două, trec 3, trec săptămâni, trec luni, trec ani...

Cred că aici se poate arăta cel mai bine cât de răbdători suntem, dacă este ceva ce i-am cerut lui Dumnezeu, oare mai avem răbdare, continuăm să aşteptăm sau începem să renunţăm?

Nu prea ştiu cum să  caracterizez răbdarea, dar aş putea spune că este un fel de artă, de ţel greu de atins şi chiar atunci când crezi că l-ai atins devine şi mai greu...odată atins trebuie întreţinut.

Răbdarea se învaţă greu fie printr-o aşteptare lungă fie printr-o suferinţă...

Desigur mai există şi răbdarea noastră în comportamentul cu oamenii din jur, cred că acea răbdare ar putea fi controlată şi întreţinută, dar depinde de cât de mult ne dorim acest lucru. 

Voi ce spuneţi despre răbdare?

În spatele gândurilor înşirate aici...

Sursă imagine: www.hybridlava.com

"Sunt curioasă care sunt lucrurile care te inspiră de obicei să scrii şi ce simţi atunci când scrii. De fapt despre sentimente am multe curiozităţi, de exemplu dacă ai sfaturi cum aş putea să-mi controlez mai bine sentimentele sau ce părere ai despre autoeducare." 

spunea Tania, pe la care vă invit să treceţi, are un blog minunat!

În spatele gândurilor înşirate aici nu se află altceva decât viaţa mea, principiile după care mă ghidez, credinţa pe care am învăţat-o pe parcurs datorită lui Dumnezeu şi nu în ultimul rând oamenii şi întâmplările de care mă izbesc în fiecare zi.

Probabil că pentru mulţi dintre cei care mă citesc eu sunt ori o "fată credincioasă", ori o " fată îndoctrinată", da am fost numită în ambele cazuri, însă cel mai mult mi-a plăcut când am fost numită "bulgăraş" de către 3 persoane, ideea venind însă de la o singură persoană. Acum, nu ştiu pe unde mă încadrez eu cu adevărat dar nu mă consider îndoctrinată, în nici un caz. Doar că viaţa m-a purtat prin anumite întâmplări încă de când eram foarte foarte mică, adică de pe la vreo 5 ani..pentru că cam de acolo încep unele amintiri ale mele (urâte, nu frumoase) şi aşa am învăţat şi am văzut că Dumnezeu poate fi totul, că fără El nu aş fi ajuns până aici.  

Şi voi, cititorii cunoaşteţi mai mult această parte a mea pentru că acesta este şi rolul blogului să transmită lumină celor care merg prin întuneric. Dar lăsând toate acestea la o parte, eu sunt un simplu om care scrie ce simte, ce gândeşte, ce o preocupă... scriu din suflet şi de cele mai multe ori nu scriu pentru mine ci pentru cei ce mă citesc, pentru mine scriu în jurnalul meu personal care e doar pentru mine. Pe tema inspiraţiei mele ar fi multe de spus, dar pe scurt cam asta poate fi zis.

Ce simt când scriu...

Sincer nu ştiu să răspund, nu ştiu dacă am un sentiment anume când scriu, ci sunt doar eu înşirând nişte idei, uneori scriu când sunt supărată, alteori nervoasă, alteori sunt fericită şi atunci apar articolele gen " Nu fi trist zâmbeşte".

Nu ştiu ce să spun legat de controlarea sentimentelor, eu de ceva timp învăţ însă să imi controlez "nervii" şi în mod special reacţiile pe care le am la nervi. Pot spune că mi-am propus asta acum vreo 2 ani şi lucrurile mici s-au văzut în timp şi încă nu e de ajuns, încă nu am ajuns chiar unde mi-am propus dar sunt ceva mai aproape. Aici cred că intră autoeducarea, cred că noi singuri suntem responsabili de ceea ce devenim pentru că devenim ceea ce lăsăm să iasă la suprafaţă din noi. Fiecare om are părţi rele şi scăpări dar le putem controla dacă ne propunem şi dacă lucrăm la autoeducarea noastră. 

Legat de sentimente, depinde la care sentimente ne referim, spre exemplu nu cred că ne putem controla iubirea...

Prietenul adevărat iubeşte oricând

 Sursă imagine: www.funzug.com

 În articolul anterior, v-am "provocat" să îmi daţi teme pe care să pot scrie, deoarece stau destul de rău cu inspiraţia, nu ştiu ce am, au fost 3 persoane care mi-au propus până acum câte ceva, iar eu am decis să scriu despre toate acele subiecte propuse. Am să încep cu ultima temă, nu le iau într-o ordine, ci iau prima dată tema care mă inspiră în acel moment.

Prieteni cu bune şi rele (propusă de Mălina)

"Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate"
Proverbe 17:17

Prietenii în opinia mea sunt acele persoane care sunt alături de tine atât în momentele de fericire, bucurându-se pentru tine cât şi în momentele de necaz, plângând cu tine, sau ţinându-te în braţe.

Prietenii sunt oameni care deşi îţi cunosc toate defectele le acceptă şi nu ţi le reproşează.

Lăsând la o parte definiţia mea dată la modul obiectiv şi trecând la modul subiectiv pot spune că prietenii sunt a doua mea familie, cea aleasă de mine. Eu sunt tare pretenţioasă când vine vorba de oamenii pe care îi las să îmi intre în suflet, tocmai pentru că uneori am lăsat oameni "urâţi" să intre în sufletul meu iar mai târziu mi-au provocat răni. Acesta este motivul pentru care nu oricine poate să îmi fie prieten iar cei ce ajung în această familie a mea sunt oameni minunaţi, iar eu sunt binecuvântată pentru că îi am. Uneori greşesc aici, pentru că pun bariere celor care nu au nevoie de ele.

Nu am să mă axez pe defectele pe care le avem noi, sau prietenii în general, dar aş vrea să spun câte ceva despre greşelile pe care le facem într-o relaţie de prietenie chiar şi atunci când iubim acea persoană şi nu vrem să o rănim. Aceste greşeli pot să fie de multe feluri, şi cred că suntem responsabili pentru ele, fie că este vorba de nişte cuvinte spuse , fie că este vorba chiar de fapte...

Totuşi, consider că unele greşeli trebuie trecute cu vederea, chiar dacă la momentul respectiv ni se par  foarte mari, asta pentru că prietenii adevăraţi se găsesc rar iar pe de altă parte, şi noi suntem oameni, iar Dumnezeu ne iartă nouă zilnic cu mult mai mult şi ne spune să facem acelaşi lucru cu cei de lângă noi.

Dar există şi greşeli, fapte, care duc la dezlegarea unei relaţii pe termen definitiv, acele fapte pe care poţi să le ierţi, să le uiţi, dar niciodată nu va mai fi la fel pentru că rămân cicatrici în suflet. Nimic nu este mai rău decât o astfel de rană...

 Sursă imagine:
monsterinc101.blogspot.com

Într-o prietenie trebuie să investeşti ani, dar dacă nu ai grijă o poţi dărâma în doar câteva secunde.

Vreau să vă las un gând, şi anume că,  oamenii speciali, şi prin asta mă refer la prieteni adevăraţi, nu trebuie lăsaţi să plece! 

Şi prin prieten adevărat mă refer la un prieten care ar face tot ce îi stă în putere  numai ca să ştie că tu eşti bine, un prieten care dacă nu te poate înţelege stă lângă tine în tăcere, un prieten care te ceartă dar numai pentru a-ţi arăta că mergi în direcţia greşită sau staţionezi, un prieten care nu este gelos pe bucuria ta ci din contră, sărbătoreşte succesul tău, un prieten lângă care poţi povesti orice ore în şir, ştiind că nu se plictiseşte ascultându-te, un prieten care îţi este loial şi chiar şi peste ani, chiar dacă nu mai vorbiţi la fel de mult, sau v-aţi schimbat totuşi, când îl suni şi îi spui: " Ionică, am nevoie de tine!" el îţi răspunde cu drag. Un prieten căruia nu îi este ruşine de tine sau de convingerile tale, şi care poate nu îţi spune că te iubeşte sau că îi eşti drag, dar are grijă să ţi-o arate.

Fii, un aşa prieten, pentru că dacă tu vei fi aşa, atunci vei găsi pe cineva la fel ca tine, doar ştii că cine se aseamănă se adună.

Uneori suntem nemulţumiţi de cum se comportă prietenii noştri cu noi, dar poate ar trebui să avem mai multă grijă la cum ne comportăm noi cu ei!

P.S. Ahh, ce lung e, :D sper să aveţi răbdare să citiţi, şi dacă nu aveţi răbdare, să ştiţi că urmează să vă scriu despre asta. :))

Criză de inspiraţie...

Pot spune că sunt într-o criză de inspiraţie, nu ştiu despre ce să scriu. Aveţi voi subiecte pe care v-ar interesa să le dezvolt aici?

Dacă tot am scris două rânduri, profit de ocazie şi vă urez o primăvară plină de bucurii şi împliniri sufleteşti!

Concursul s-a încheiat!

Concursul pe care l-am organizat s-a încheiat. Articolele sau poeziile pentru participare puteau fi trimise până ieri însă din cauza întârzierii mele am să le iau în considerare şi pe cele trimise astăzi. Acestea fiind spuse urmează ca articolele pe care le-aţi trimis să fie evaluate de către membrii juriului meu iar cei doi câştigători vor fi anunţaţi pe 8 martie atât într-un articol aici, pe pagina de facebook a blogului cât şi printr-un email. Restul participanţilor vor primi diplomă de participare!

Pentru adrese şi alte lucruri am să vă contactez după ce voi anunţa câştigătorii.

Succes!

Mulţumesc pentru amintiri 2

 

Sursă imagine:  www.fundatiadanvoiculescu.ro

Aici am avut un articol intitulat "Mulţumesc pentru amintiri" şi din moment ce au apărut oameni noi în viaţa mea care mi-au oferit amintiri m-am gândit că aş mai putea scrie unul ca un fel de continuare a celuilalt.

A.R.
Mulţumesc pentru momentele frumoase petrecute alături de mine chiar dacă sunt mai multe virtuale decât reale, sunt sigură că va veni clipa când vor fi mai multe reale. Mulţumesc pentru fiecare sfat pe care mi l-ai dat şi pentru fiecare "morală" pe care i-ai ţinut-o în trecut iubitului meu atunci când simţeam că nu mă înţelege, tu până la urmă ai fost consilierul nostru. Mulţumesc pentru orele petrecute în dansuri şi melodii, alintături şi copilării pe net. Mulţumesc pentru că ai fost acolo când nimeni nu a fost!

M.N. 
Mulţumesc pentru a doua şansă şi pentru momentele frumoase petrecute împreună chiar dacă de cele mai multe ori ele constau în multe poze şi în "mâncatul aripioarelor de pui". Mulţumesc pentru că mi-ai fost alături atunci când am simţit că nu mai pot şi mi-ai arătat că Dumnezeu nu a plecat de lângă mine. Mulţumesc pentru tot!

D.G.
Mulţumesc pentru orele pierdute cu mine pe la facultate, pentru pauzele lungi în care petreceam timpul împreună de parcă noi două ne-am fi ştiut din totdeauna. Mulţumesc pentru toate discursurile serioase despre Dumnezeu şi despre viaţă, despre scopul nostru. Mulţumesc pentru momentele hazlii şi pentru că mi-ai făcut loc în viaţa ta! Mulţumesc pentru că eşti exemplul meu!

G.S.
Mulţumesc pentru clipele minunate petrecute împreună, pentru ciocolata pe care o împărţeai mereu cu mine şi pentru zilele în care ne certam numai din prostii. Mulţumesc pentru că ai fost acolo când am plâns sau când am râs, pentru că mi-ai acceptat mofturile şi ai rămas lângă mine! M-am obişnuit cu tine, chiar şi cu zilele în care eşti morocănoasă şi trebuie să fug din calea ta!(Fraza asta nu trebuie citită).
Am să îmi amintesc mereu vorba noastră: "Azi nu avem cheful la noi" şi sfântul dialog : "Îmi faci poze?", "Nu". 


Oamenii ca voi şi ca cei trecuţi în primul articol sunt cei ce mă fac să cred că banii nu trebuie puşi pe primul loc, că există iubire, familie şi prietenii pe viaţă.
Şi chiar de nu ar fi să fiţi aici pentru totdeauna, totuşi, eu vă

Mulţumesc pentru amintiri, 

sunt fericită să le păstrez în sufletul meu.