În spatele gândurilor înşirate aici...

Sursă imagine: www.hybridlava.com

"Sunt curioasă care sunt lucrurile care te inspiră de obicei să scrii şi ce simţi atunci când scrii. De fapt despre sentimente am multe curiozităţi, de exemplu dacă ai sfaturi cum aş putea să-mi controlez mai bine sentimentele sau ce părere ai despre autoeducare." 

spunea Tania, pe la care vă invit să treceţi, are un blog minunat!

În spatele gândurilor înşirate aici nu se află altceva decât viaţa mea, principiile după care mă ghidez, credinţa pe care am învăţat-o pe parcurs datorită lui Dumnezeu şi nu în ultimul rând oamenii şi întâmplările de care mă izbesc în fiecare zi.

Probabil că pentru mulţi dintre cei care mă citesc eu sunt ori o "fată credincioasă", ori o " fată îndoctrinată", da am fost numită în ambele cazuri, însă cel mai mult mi-a plăcut când am fost numită "bulgăraş" de către 3 persoane, ideea venind însă de la o singură persoană. Acum, nu ştiu pe unde mă încadrez eu cu adevărat dar nu mă consider îndoctrinată, în nici un caz. Doar că viaţa m-a purtat prin anumite întâmplări încă de când eram foarte foarte mică, adică de pe la vreo 5 ani..pentru că cam de acolo încep unele amintiri ale mele (urâte, nu frumoase) şi aşa am învăţat şi am văzut că Dumnezeu poate fi totul, că fără El nu aş fi ajuns până aici.  

Şi voi, cititorii cunoaşteţi mai mult această parte a mea pentru că acesta este şi rolul blogului să transmită lumină celor care merg prin întuneric. Dar lăsând toate acestea la o parte, eu sunt un simplu om care scrie ce simte, ce gândeşte, ce o preocupă... scriu din suflet şi de cele mai multe ori nu scriu pentru mine ci pentru cei ce mă citesc, pentru mine scriu în jurnalul meu personal care e doar pentru mine. Pe tema inspiraţiei mele ar fi multe de spus, dar pe scurt cam asta poate fi zis.

Ce simt când scriu...

Sincer nu ştiu să răspund, nu ştiu dacă am un sentiment anume când scriu, ci sunt doar eu înşirând nişte idei, uneori scriu când sunt supărată, alteori nervoasă, alteori sunt fericită şi atunci apar articolele gen " Nu fi trist zâmbeşte".

Nu ştiu ce să spun legat de controlarea sentimentelor, eu de ceva timp învăţ însă să imi controlez "nervii" şi în mod special reacţiile pe care le am la nervi. Pot spune că mi-am propus asta acum vreo 2 ani şi lucrurile mici s-au văzut în timp şi încă nu e de ajuns, încă nu am ajuns chiar unde mi-am propus dar sunt ceva mai aproape. Aici cred că intră autoeducarea, cred că noi singuri suntem responsabili de ceea ce devenim pentru că devenim ceea ce lăsăm să iasă la suprafaţă din noi. Fiecare om are părţi rele şi scăpări dar le putem controla dacă ne propunem şi dacă lucrăm la autoeducarea noastră. 

Legat de sentimente, depinde la care sentimente ne referim, spre exemplu nu cred că ne putem controla iubirea...