Uneori trebuie să te ierţi şi tu!

Sursă imagine: ptl2010.com

Uneori eşti prea dur cu tine atunci când vine vorba de iertare. 

 Dumnezeu te iartă dar tu continui să te învinovăţeşti şi să crezi că de fapt tu nu ai primit iertare. 

Uneori trebuie să te ierţi şi tu.

Oamenii au tendinţa de a judeca lucrurile, de a se judeca unii pe alţii dar şi de a se judeca pe ei înşişi. Şi de cele mai multe ori sunt duri în ceea ce-i priveşte, îşi reproşează că puteau să facă mai mult, că puteau să fie mai buni, că mai au de învăţat sau câte şi mai câte. Şi este adevărat, mereu vor exista regrete şi mereu vor fi lucruri ce pot fi făcute într-un alt mod, unul mai bun.

Totuşi, nu trebuie să fim prea duri cu noi, nu trebuie să ne reproşăm mereu şi mereu lucrurile care sunt rele în viaţa noastră, ci în măsura în care putem trebuie să acceptăm că nu suntem perfecţi, că suntem supuşi greşelilor (şi să încercăm să corectăm aceste greşeli).

Nu ştiu dacă vouă vi s-a întâmplat, dar eu de multe ori nu m-am putut ierta şi din acest motiv continuam să îmi repet că nici Dumnezeu nu mă iartă, dar am înţeles mai târziu că Dumnezeu mă iertase de mult, eu eram cea care mă ţinea pe loc, eu eram propriul meu obstacol.

Aşa că, dacă vi se întâmplă să aveţi poveri pe care le-aţi lăsat înaintea lui Dumnezeu şi nu vă simţiţi iertaţi, amintiţi-vă că Dumnezeu este milostiv, îndelung răbdător şi plinde de îndurare, Dumnezeu iartă şi ne-a spus şi nouă cum să iertăm, să nu obosim în acordarea iertării.

Dumnezeu iartă şi vă conduce paşii spre drumul cel bun, dacă vă mărturisiţi înaintea Lui şi dacă vă pare rău. Dar amintiţi-vă că uneori, este necesar ca şi voi să vă iertaţi.