Inexistenta...

Se pierde amintirea, se rupe din trecut si aterizeaza in prezent.Tot ce am acum e sentimentul de iubire impletit cu cel de vinovatie, ma sting, ma pierd si nu mai stiu unde sunt.E bezna, nici o lumina pe carerea mea nu-i si ma chinui sa gasesc drumul spre nemurire, dar sunt un vesnic muritor , din tarana am fost facuta, acolo ma voi intoarce.Poate ca au ramas multe vise neterminate, multe cuvinte nespuse, multe sentimente ignorate, dar acum e prea tarziu...

M-a durut indiferenta lui, si nepasarea ei, m-au durut cuvintele goale ce le-am auzit mereu, dar acum nu ma mai doare, acum plec spre nicaeri.
Nu-mi ramane decat sa multumesc tuturor celor care m-au sustinut si m-au facut sa zambesc, uneori printre lacrimi. Acum,prezentul si trecutul se vor uni, pentru ca am ajuns in acelasi punct din care am plecat, eram un nimeni, am redevenit unul.
Cuvintele nu pot descrie ceea ce simt, si mai apoi la ce bun sa le asez pe hartie?Ca o pagina goala, inexistenta e viata mea, un roman gol, nescris.Am vrut sa scriu in el doar fapte bune dar se pare ca stiloul meu nu vrea sa accepte asa ceva, asa ca am sa il inchei aici.