Am vrut sa renunt la acest blog, dar nu am putut desi m-am tinuit ca un scaiete de hotararea mea, nu ma lasa inima.Cred ca am prins si eu drag de el.Stateam acuma si ma uitam tinta la titlu, " un bulgare de lumina" nu e un titlu la intamplare, l-am ales dintre multe alte idei pe care le aveam eu prin mintea mea plina de imaginatie.L-am ales gandindu-ma ca blog-ul acesta este menit sa indrepte pasii trecatorilor spre adevar, spre lumina insuflata de Dumnezeu, cu alte cuvinte m-am gandit ca acest blog este menit sa lumineze calea celor ce nu merg tocmai pe drumul cel drept.Hmm, toate bune si frumoase si atunci de ce am vrut sa renunt?
De multe ori am impresia ca la fel cum ati intrat pe " un bulgare de lumina" tot asa ati si iesit, iar eu am muncit la el gandindu-ma ca viata unei singure persoane s-arputea schimba prin niste simple cuvinte, de ce? Pentru ca nu sunt cuvintele mele ci ale Lui, pentru ca cuvintele scrise aici nu sunt niciodata la intamplare, ci ele vor sa va transmita cate un strop din dragostea imensa pe care Dumnezeu o are pentru voi.Mai sunt si postari aiurite, cand mai cad eu,dar El este tot aici.
Ziceam ca am prins drag de acest blog pentru ca este ca un fel de jurnal pentru mine.De fiecare data cand il iau de la inceput si citesc postare cu postare imi trec prin gand acele zile frumoase in care scriam aici gandurile mele, iar langa ele le vad pe ale voastre scrise acolo in comentarii...si cand ma gandesc de unde am pornit nu pot sa cred unde am ajuns, dar nu e meritul meu ci e meritul Lui.Prin El, din El si pentru El a fost facut totul.
De multe ori am impresia ca la fel cum ati intrat pe " un bulgare de lumina" tot asa ati si iesit, iar eu am muncit la el gandindu-ma ca viata unei singure persoane s-arputea schimba prin niste simple cuvinte, de ce? Pentru ca nu sunt cuvintele mele ci ale Lui, pentru ca cuvintele scrise aici nu sunt niciodata la intamplare, ci ele vor sa va transmita cate un strop din dragostea imensa pe care Dumnezeu o are pentru voi.Mai sunt si postari aiurite, cand mai cad eu,dar El este tot aici.Ziceam ca am prins drag de acest blog pentru ca este ca un fel de jurnal pentru mine.De fiecare data cand il iau de la inceput si citesc postare cu postare imi trec prin gand acele zile frumoase in care scriam aici gandurile mele, iar langa ele le vad pe ale voastre scrise acolo in comentarii...si cand ma gandesc de unde am pornit nu pot sa cred unde am ajuns, dar nu e meritul meu ci e meritul Lui.Prin El, din El si pentru El a fost facut totul.
excelent! :)
ReplyDeletespui ca nu poti schimba viata unor oameni doar prin niste cuvinte..dar eu cred ca poti. cuvinte, simple cuvinte! dar cat demiraculoase si neinduratoare pot fi!
am incercat si eu sa-mi iau toate postarile la rand si sa le citesc dar durerea a fost prea mare. toate acele momente pline de fericire au creat un contrast atat de puternic cu momentele din prezent incat nu am putut sa rezist amintirilor:(
Ai observat cat de bine te simti cand esti laudata? Dar cand esti criticata cum te simti? Cuvintele pot schimba vieti. Si cred ca chiar blogul tau poate schimba multe vieti.
ReplyDeleteNu renunta , iti spune unul care a renuntat prea usor , de multe ori !
ReplyDeletenever say never :X
ReplyDeleteAmin...da stiam ca ai sa faci asta odata ce ai inceput sa faci asa ceva cu timpul devine si un fel de jurnal aici e o parte din amintirile tale si mereu o sa-ti aminteasca ca Dumnezeu a lucrat asa de frumos la viata ta:d:x
ReplyDeleteEu cand citesc primele mele postari imi amintesc in ce stari am fost si ma uimesc unde am ajuns! Domnul sa te binecuvinteze:X
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ReplyDeleteE greu sa renunti la un blog fiindca incepe sa faca parte din viata ta ,cum poti sa renunti la o parte din amintirile tale ? Si eu am vrut sa renunt sa mai scriu in blogul meu ,dar mi-am dat seama ca vreau sa continui sa-mi scriu povestirile ,astfel sa-mi maresc orizontul cu imaginatie si in plus blogul ma ajuta sa uit,chiar daca doar pe moment ,este o alinare pentru mine.
ReplyDeletesi totusi de ce ai schimbat numele?eram sigura ca nu vei renunta la blog...stii ca noi avem nevoie d tine poop roz
ReplyDeleteFreeSeoDesign da, am observat sunt de acord cu tine,
ReplyDeleteNymphetamine nu are cum sa fie doar durere, macar o zi fericita? daca nu dau una fericita de la mine!:)
alexutza nu stiu, l-am schimbat:D
adda, amin la fel si pe tine.
omul cu ciocolata nici tu sa nu mai renunti.
Gigelinno1993 asa e:)
ღAzucenaღ sunt de acord cu tine, si eu simt la fel.
esti prea buna in ceea ce faci ca sa renunti la acest blog ! te rog din suflet sa ramai printre noi mult timp ...
ReplyDeleteMa bucur ca iti place! :) Te mai astept!
ReplyDeleteDaca nu te lasa inima sa renunti la acest blog, atunci sa nu o faci. Continua prin a scrie, prin a ne scrie.:)
ReplyDeleteTu reprezinti un bulgar de lumina, deoarece porti in suflet Lumina Lumii! Imbratisari de la Vrancea!
ReplyDeleteAr fi pacat sa renunti la el.
ReplyDeleteAi niste postari minunate din care cu siguranta fiecare din noi,cei care le citim, avem de invatat ceva, oricat de mic ar fi acest lucru.
multumesc pentru incurajari, cuvintele voastre ma fac sa vreau sa coninui, si sa scriu si mai frumos!
ReplyDeletechiar ar fi pacat sa renunti :*
ReplyDeleteTu esti bulgarul de lumina ce maine va fi un Soare stralucitor prin gratia Lui.:)
ReplyDeleteoare chiar existi sau esti creata doar de mintea mea :P daca e cum cred eu, inseamna ca sunt un bun creator :))
ReplyDelete