Ştiu că în zilele noastre este cam greu să mai crezi în existenţa unui suflet pereche.
Dar, de ce ne-ar mira asta?
Se aud atâtea poveşti reale despre divorţuri, familii destrămate. Există atâtea inimi frânte încât, să fim serioşi, cine ar putea spune că există suflete pereche?
Nu numai că existenţa unui om care să fie făcut special pentru fiecare dintre noi este greu de crezut, dar mai nou, nici măcar în dragoste nu se mai crede.
Adevărul este întotdeauna undeva la mijloc.
Adevărul este că există suflete pereche, şi asta e datorită faptului că Dumnezeu are câte o persoană potrivită pentru fiecare. Nu va fi întotdeauna o cale uşoară să ajungi la acea persoană, nu mereu este vorba de acea "dragoste la prima vedere", sau de scântei care izbucnesc din prima. Uneori acel suflet este tocmai persoana la care te aştepţi cel mai puţin, sau este acel străin care apare în viaţa ta când nici măcar nu te gândeşti.
Adevărul e, că există dragoste adevarată. Şi nu, nu e vorba de dragostea din filme, cea care prezintă totul într-o perfecţiune cu un el care e un romantic în adevăratul sens al cuvântului şi are grijă mereu de ea să o surprindă cu tot felul de chestii. Şi, nu, nu e vorba de o ea care dă mereu peste bărbaţi arătoşi. De cele mai multe ori dragostea adevărată se lasă aşteptată. Ea trebuie să renască din partea celor două suflete.
E vorba de dragostea care are răbdare să cunoască, să înţeleagă, să ajungă în sufletul celuilalt. E vorba de dragostea care trece de ambalaj şi prejudecăţi. Dragostea care nu se spulberă după ce fluturaşii dispar sau el uită să o scoată la o întâlnire în care să o surprindă cu ceva.
Toţi căutăm dragostea. Dar cel mai rău este când inimile noastre ajung să fie sfâşiate din cauză că ne oferim inima pe tavă persoanelor nepotrivite. E trist faptul că ajungem să iubim, să ne dăruim persoanelor care nu sunt sufletele noastre pereche, iar apoi ajungem să regretăm. Credinţa noastră în dragostea adevărată, într-un om făcut special pentru noi, se spulberă pe măsură ce ne dăruim inima unor persoane nepotrivite.
De altfel cum se traduce cuvântul "dragoste" în ziua de azi?
E acea întâlnire care are loc întâmplător într-un bar unde el o agăţa pe ea sau ea pe el şi se trece direct la pasiune, sex?
E acea întâlnire care are loc la şcoală în care ea îl vede pe el şi suspină pe coridoare pentru că el habar nu are că ea există, apoi suferă cu gândul va rămâne mereu singură?
Definiţia care i se dă acestui cuvânt în zilele noastre e greşită.
Dragostea adevărată înseamnă sacrificiu. Dragostea adevărată înseamnă să te dăruieşti pe tine.
Adolescenţilor le spun să aştepte. Dragostea are momentul ei.
Pe de altă parte, dragostea trebuie întreţinută, de noi. E ca o flacără care se poate stinge oricând dacă nu avem grijă. Multe căsnicii se termină cu divorţuri tocmai din această cauză.
Mi-a placut cum ai pus problema.
ReplyDeleteNu cred, insa, in ,,suflet pereche". Si asta pentru ca este destul de dificil de raspuns la niste intrebari ce se ridica, atunci cand este vorba de acest concept. Insa este o parere personala.
Hmm, sa stii ca as fi curioasa sa aud punctul tau de vedere in privinta acestui aspect.
DeleteIdeea de suflet pereche a aparut undeva in antichitate. Mitul sufletului pereche a fost descris pentru prima data de filozoful grec Platon. Acesta apare in lucrarea sa intitulata "Banchetul". Cu ajutorul unuia dintre personajele sale, Platon scrie ca, in vremurile antice, oamenii erau fiinte androgine, cu trasaturi atat feminine, cat si masculine, traind in cuplu, uniti la propriu, spate in spate, avand o singura inima. Androginii nu erau printre favoritii zeilor care, invidiosi pe fericirea lor, au decis sa ii separe, fiecare pastrand insa din caracteristicile perechii sale. De atunci, fiecare om rataceste pe Pamant in cautarea jumatatii sale, sperand ca, la un moment dat, va ajunge sa formeze din nou un tot unitar alaturi de iubirea sa.
DeleteNoi stim cum a creat Dumnezeu omul, deci ideea de androgin este pura imaginatie. Lasand povestea la o parte, aceasta idee a sufletului pereche a fost perceputa de altii putin diferit, mai exact a fost adaptata pentru a se potrivi cu viziunea crestina. Majoritatea a cazut de acord ca sufletul pereche ar reprezenta acel tip de potrivire si completare perfecta dintre doi iubiti. Practic, unii cred ca Dumnezeu a pregatit o persoana speciala pentru fiecare. Presupunand, ipotetic vorbind, ca acest lucru ar fi adevarat, eu as avea cateva intrebari:
1. Sufletul pereche implica ideea ca fiecare isi are jumatatea lui. Ori eu am vazut multe persoane care nu s-au casatorit niciodata si, in plus, se stie prea bine ca sunt mai multe persoane de sex feminin decat de sex masculin.
2. Daca ar exista doar o singura persoana pentru cineva, ar fi suficient ca unul singur sa se casatoreasca cu persoana ,,gresita" si toata ,,panza" s-ar distruge, pt ca daca unul ia persoana care nu era pentru el, persoana care era a lui ramane singura sau ia la randul ei pe cine nu trebuia si tot asa ...
3. Ce se intampla cu cei ai caror parteneri au murit? Poate chiar de tineri si la cateva zile dupa nunta. Raman singuri toata viata lor pentru ca jumatatea lor a murit? Poate unii nu vor sa se casatoreasca din nou, dar altii vor dori asta. Daca fiecare si-ar avea jumatatea, odata ce iti moare partenerul, nu ar trebui sa te recasatoresti.
Nu am ajuns la o concluzie clara si definitiva si in ce ma priveste, insa eu tind sa cred urmatoarele: Sufletul pereche, un om creat pentru tine si doar pentru tine, nu exista. Sunt cateva persoane cu care te potrivesti bine si Dumnezeu iti trimite in cale pe cea mai potrivita pentru tine intr-un anume moment. Daca alegi sa mergi pe mana lui Dumnezeu, ferice de tine, daca nu, nu. Dumnezeu pune inainte, insa omul alege daca vrea sa iubeasca acea persoana pentru restul vietii. Cred ca dragostea este sentiment impletit cu alegere.
In concluzie, nu spun ca am dreptate sau nu am dreptate. Este, simplu, concluzia la care am ajuns eu.
Ma bucur ca mi-ai raspuns.
DeletePoate ca e mult spus suflet pereche sau jumatate. Eu cred insa ca Dumnezeu are pregatit special pe cineva pentru fiecare. Cat despre persoanele care raman singure, am doua teorii aici: 1. Ori a intalnit acea persoana si a refuzat-o. 2. Poate Dumnezeu are altfel de planuri cu acea persoana...Cred ca exista oameni care aleg sa fie singuri.
Pot spune ca iti inteleg opinia.
Cat despre moarte, consider ca da, pot fi mai multe iubiri destinae unei singure persoane, de la Dumnezeu.
E un concept ciudat, cel de suflet pereche. Poate ne gandim la el ca la o singura persoana menita sa completeze totul, cand de fapt e vorba de mai multe.
Acuma, nici eu nu stiu cum o fi...dar cred ca pentru ce ce cer de la Dumnezeu exista o persoana, speciala aleasa..si El le randuieste pe toate la vremea potrivita.
Mai spuneai tu ceva, cum ca daca se intalnesc persoanele gresite intre ele...eu cred ca Dumnezeu ne directioneaza pasii catre cel, cea care va fi pentru noi...
Exista un verset in Biblie, in Noul Testament unde spune ca ,,fariseii au zadarnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei". Da, Dumnezeu are un plan, unul foarte bun, dar omul are libera alegere si daca alege gresit ... Adevarat, cine merge de mana cu Dumnezeu, nu va gresi, insa multi nu fac asta.
DeleteAici cered ca mergem deja spre alt subiect...cel al relatiei personale pe care o avem cu El. Cred ca esentialul este ca cine sta langa Dumnezeu si se roaga pentru o persoana care sa il completeze, o va primi.
DeleteAi dreptate, dragostea are nevoie de atatea elemente pentru a supravietui. Eu am trecut printr-un divort, sper ca acum sa fie cel pe care Dumnezeu mi l-a harazit!
ReplyDeleteImi pare rau sa aud asta, dar, stii cum se spune, tot raul spre bine.
DeleteIn ce priveste dragostea adevarata cred ca este exact asa cum spui tu.
ReplyDeletePoate ca "sufletul pereche" nu se intalneste astfel incat sa-ti dai seama imediat, probabil ca este nevoie si de putin efort ca sa fii acel suflet pereche si ma refer la dragostea si daruirea de care cineva trebuie sa dea dovada pentru a intretine flacara iubirii de-a lungul vremii.
Da, si eu cred la fel. Desi, s-ar putea sa existe cazuri in care lucrurile sa fie mai usoare, poate...nu stiu...
Delete"Dar cel mai rău este când inimile noastre ajung să fie sfâşiate din cauză că ne oferim inima pe tavă persoanelor nepotrivite." Pfff, been there, done that :'( Anyway, mi-a placut mult articolul, mai ales ca spui lucrurilor pe nume :D Keep goin' ;)
ReplyDeleteImi pare rau ca ai trecut prin asta...dar sa nu crezi ca eu am fost mai breaza...tocmai pentru ca mi s-a intamplat si mie...scriu acum asa, in speranta ca altii vor invata sau macar isi vor dori sa astepte persoana potrivita.
DeleteMultumesc!