Viața continuă să meargă...

Sursă imagine: oaripadeinger.wordpress.com

Se spune că viața este nedreaptă, pentru că la un moment dat totul se destramă.

M-am trezit într-o dimineață într-un pat străin. L-am verificat de două ori, dar, degeaba. Nu era al meu.
M-am trezit într-o zi, stând pe o bancă într-un parc. Toți aveau o persoană cu care să împartă totul. Eu eram singură.
M-am trezit într-o clipă privindu-mă în oglindă. Nu mai eram aceeași.

M-am întrebat de ce...și am pornit la drum în căutarea lucrurilor, oamenilor, amintirilor, locurilor ce le-am pierdut. Dar, totul a fost în zadar. Am găsit ce căutam, dar într-o altă formă, căci totul era schimbat.

Am trecut pe lângă locul căruia odată îi spuneam acasă. Avea o ușă străină, geamuri străine, iar înăuntru erau oameni străini. Am oprit primul trecător de pe drum și l-am întrebat: Ce s-a întâmplat ? Mi-a răspuns enervat: Nu știi? Locurile au continuat să existe și în lipsa ta...

Am trecut pe străzile care odată îmi purtau amintirile, străzile pe care odată călcam cu atâta bucurie. Le-am privit. Arătau la fel, dar erau atât de pustii...
Am întrebat piatra de pe drum: Ce s-a întâmplat? Mi-a răspuns scurt: Crezi că ești singura care a plecat de aici?

Am trecut pe lângă oamenii pe care i-am iubit. Oamenii cu care odată împărțeam totul. I-am privit și nu i-am mai recunoscut. Mi-au răspuns la privire. Salutul lor era rece, tonul distant. Îmbrățișarea trăda dorul...
I-am întrebat: Ce s-a întâmplat? Mi-au răspuns pe rând, același lucru: Nu știi? Noi am continuat să ne trăim viața în lipsa ta.

Am plecat întristată, mi-am dat seama că nu mă mai regăsesc acolo....

Timpul a stat undeva pe margine și a văzut totul.
Apoi s-a apropiat de mine și mi-a vorbit.
Ce e cu fața asta? Nu știi că locurile ce rămân libere se ocupă? Nu știi că oamenii găsesc înlocuitori? Nu știi că viața continuă să meargă și în lipsa lucrurilor pe care le-ai pierdut?

Ba da, i-am zis eu., privind în urmă. Știam. Dar nu credeam că va durea atâta timp...

Cu timpul, doare chiar mai tare.