Multumesc celor care m-au sustinut sa nu renunt!
Un baietel blondin si cretulin,
Pasea incet pe langa valul lin,
Pe malul marii albastre el statea,
Si in inima lui o voce asa glasuia:
"Pe mare corabiile usor plutesc,
Vin valuri grele si le tot lovesc
Ele inainteaza pana la ultima suflare
Caci Cineva acolo sus le da alinare.
Dar mereu, mereu ele sunt lovite,
Si de valuri rele sunt impotmolite
Insa sunt tari ca stancile si invata
Din orice greu cate o mica povata."
Si uite asa vocea inimii lui vorbea,
Tu cel care citesti asculta de ea,
Nu fi trist nu renunta la speranta
Lupta , te asteapta o noua viata!
Un baietel blondin si cretulin,Pasea incet pe langa valul lin,
Pe malul marii albastre el statea,
Si in inima lui o voce asa glasuia:
"Pe mare corabiile usor plutesc,
Vin valuri grele si le tot lovesc
Ele inainteaza pana la ultima suflare
Caci Cineva acolo sus le da alinare.
Dar mereu, mereu ele sunt lovite,
Si de valuri rele sunt impotmolite
Insa sunt tari ca stancile si invata
Din orice greu cate o mica povata."
Si uite asa vocea inimii lui vorbea,
Tu cel care citesti asculta de ea,
Nu fi trist nu renunta la speranta
Lupta , te asteapta o noua viata!
ma bucur k nu ai inchis blogul. nu e urmares de mult timp dar imi place ce scrii. frumoasa poezia;)
ReplyDeletefrumos ce ai scris ..sa nu inchizi:*
ReplyDeleteSuperba poezie!
ReplyDeletesi tu si eu ca niste corabii..dar daca nu am fi lovite de valuri atunci nu am stii ce rezistenta avem, daca vantul si furtuna nu bat, atunci la cea mai mica adiere este posibil sa ne rasturnam, asa ca mergi inainte cu corabioara ta si "Nu fi trista nu renunta la speranta":)Compui foarte frumos si profund.
ReplyDeleteP.S. multumesc pentru prezenta ta pe blogul meu.
foarte frumos si ma bucur ;) prietenii stiu de ce ;)
ReplyDeleteCat de mult ma bucur ca nu ai renuntat pana la urma la blog.Uite cat de frumos ai compus aceasta poezie,imi place foarte mult.Mult succes in continuare si nu te da batuta,El este mereu langa noi sa ne ajute la greu.
ReplyDelete>:D< :)
Frumoasa poezie!ma bucur va nu ai inchis blogul
ReplyDeletema bucur ca ai renuntat la faza cu blogul inchis:x
ReplyDeleteai scris o poezie foarte frumoasa dar totusi eu astept povestea aia ;)) >:d<
Îmi plac poeziile tale... și tu ai un stil unic, mai cald, mai povățuitor. :)
ReplyDeletesi eu ma bucur ca nu ai renuntat... Nu vad comentariul de aseara...l-ai vazut?:d:d:d p.s. Tu mai inspirat, datorita tie am intervenit...:d:d nu aveam de gand sa mai scriu dar imi era ciuda ca nu pot sa-ti dau comm la postare
ReplyDeletefoarte frumos si iti spun ceva nu renunta la blog:P
ReplyDeleteFrumoasa poezie!
ReplyDelete"Pe mare corabiile usor plutesc
Vin valuri grele si le tot lovesc
Ele inainteaza pana la ultima suflare
Caci Cineva acolo sus le da alinare
Imi place cum scri
Domnul Isus sa te binecuvinteze...
O poezie ff frumoasa si stiu ca pui suflet in ceea ce faci si asta e bine.
ReplyDeleteInsa,cand am vazut ca vrei sa inchizi blogul m-am intristat deoarece iti urmaresc blogul si postarile si sunt ff frumoase si e pacat sa renunti...nu te da batuta si du pana la capat ceea ce ai inceput.Sa stii ca eu sunt langa tine si te sustin.Felicitari!