Dacă bucuria ar putea vorbi...

 Sursă imagine: www.google.com

Dacă bucuria ar putea vorbi ne-ar spune că ea este mereu undeva ascunsă în noi şi că de cele mai multe ori o ţinem într-o colivie închisă, nu vrem să îi dăm drumul să iasă la iveala şi ne agăţăm cu disperare de tristeţe de parcă am avea nevoie de ea. De cele mai multe ori ne facem rău singuri fără să ne dăm seama şi chiar când bucuria ne strigă de acolo din colivie, nu o băgăm în seamă.

Dacă bucuria ar putea vorbi ne-ar spune că am trecut chiar astăzi pe lângă ea şi cumva, probabil din neatenţie am ignorat-o, ne-a văzut înconjuraţi de un teanc de hârtii pe care erau trecute toate îngrijorările noastre, erau atât de grele hârtiile , şi de undeva Dumnezeu striga : adu-le la mine, iar bucuria aştepta să ne oprim în dreptul ei, ba chiar să zăbovim toată ziua pe la ea şi să lăsăm îngrijorările în mâinile Lui, dar eram atât de preocupaţi încât l-am ignorat pe Dumnezeu şi am ignorat şi bucuria.

Dacă bucuria ar putea vorbi ne-ar spune multe, dar nu poate vorbi şi tocmai de aceea ne permitem să spunem că nu avem bucurie neştiind însă că ea este de fapt acolo închisă chiar de noi într-o colivie.
Lasă bucuria din tine să vorbească!