Detector de oameni pierduţi

 Sursă imagine: www.google.com

Am vrut să fiu om, am vrut să iubesc, să simt ploaia, să râd cu gura până la urechi şi să rup florile din grădină; Am vrut să mănânc tot ce îmi pofteşte inima, să merg desculţă pe asfaltul fierbinte şi să învăţ să fluier. Am vrut bicicletă şi role, păpuşi şi maşini , apoi am trecut la ceva mai serios. Am vrut haine frumoase, la modă, un iubit perfect şu mulţi prieteni, am vrut familia perfectă, am vrut să devin eu, cineva important. 

Am primit una bucată inimă, din care mi s-a dat iubire, mai multă decât pot duce, mai multă decât pot da, şi această iubire am primit-o de la Dumnezeu. El mi-a dat fericire, m-a făcut să iubesc şi mi-a dat persoane pe care să le iubesc. 

El mi-a trimis oameni care să mă înveţe cât de important este sufletul. Şi da, am simţit ploaia, am râs cu gura până la urechi, am iubit din toată inima, am simţit durerea şi dezamăgirea dar am şi învăţat, că totul are un rost, că nimic nu este la întâmplare şi că Dumnezeu nu îţi dă mai mult decât poţi duce.

Dumnezeu mi-a trimis tot ce mi-a dorit sufletul, aşadar mi-ar rămas o singură întrebuinţare, să am grijă de ce mi-a trimis şi să stau aproape de El să nu cumva să confund cărarea. 

Greu a fost. Prea greu pentru mine. Am depăşit drumul, am scăpat şi de aleile cu pietre, am ajuns pe câmpii, prin munţi , prin ape, locul meu nu era acolo.Nu ştiu cum face Dumnezeu, are detector de "Lavinia" sau de oamenii pierduţi dar m-a găsit şi m-a pus pe drumul cel bun. 

Toate erau bune şi frumoase până în momentul în care au venit inundaţii, şi apoi după inundaţii cutremure, şi apoi stânci, ah, greu de mers!

Greu, dar ştiu că Dumnezeu e acolo, ştiu că are detector de "mine" , detector de "tine" , trebuie doar să îl lăsăm să ne găsească atunci când ne rătăcim, să ne încredem în El, pentru că prin El, de la El şi pentru El avem totul!

P.S. Sunt rătăcită, împotmolită, sper că detectorul încă funcţionează...