Ganduri si sentimente...

Adun in brate clipele pierdute si apoi le strang tare la pieptul meu, desi stiu ca ele nu au sa mai reinvie niciodata.
Ma uit la raza de soare ce clipeste pe cerul albastriu, si ma joc cu ea, o tin langa mine pentru ca nu vreau sa o pierd. Ma uit acum, la tot ceea ce  este in jurul meu, si ma gandesc caci pe toate Dumnezeu le-a creat, si prin ele mi-a vorbit...


Mi-e dor de acea iarna rece, mi-e dor de zapada cristalina, dar  e o vara calda  , inabusitoare, si se tot da la mine, ma  indeamna sa ies afara din casa, dar eu prefer sa n-o ascult.
Bate vantul incet, se joaca cu gandurile mele si ma duce  departe, ma  inclina  inspre trecut, iar apoi ma inclina  inspre prezent si viitor. De  fapt eu  inca incerc sa imi alung teama de viitor, dar  vantul  se pare ca duce gandurile mele si mai departe, si ma  indeamna sa iubesc...


Sa iubesc? Dar, iubesc deja, ce nu vede asta?  Nu, se pare ca nu iubesc destul. Din departare aud soapte, ele imi spun sa il iubesc mai mult pe Dumnezeu,  si sa iubesc cu iubirea Lui, caci fara de El,  eu nu stiu sa iubesc.

Voi stiti sa iubiti?