Capitolul 1
Va urma...
Undeva in inima mea s-au ascuns unele sentimente: iubirea, deznadejdea, tristetea bucuria,invidia,speranta si credinta.Acolo era casuta lor si intr-o zi s-au adunat toate la sfat.
Deznadejdea a luat cuvantul si a spus:
-Eu zic sa aruncam iubirea afara din inima aceasta!Nu are ce cauta aici.Deisgur ca iubirea a inceput sa se apere pe sine.
-Nu este adevarat, inima aceasta are nevoie de mine, fara mine nu ar putea trai, nu ar mai putea zambi.
Bucuria a sarit fericita in apararea acesteia:
-Da, asa este, fara iubire nu as mai putea exista nici eu.
-Destul, spuse si tristetea in cele din urma.Afara cu tine, iubire, tu ma faci mereu sa sufar, pentru ca iubesti intotdeauna pe cine nu trebuie, nu te mai vreau, nici eu si nici ceilalti.
-Da, raspunse invidia de parca afirmatia ar fi fost pentru ea, sunt de acord.
Atunci speranta incepu sa paleasca si fara sa mai zica nimic parasi incaperea inimii mele.
Insa, credinta care a ascultat pe nerasuflate fiecare sentiment in parte, ca si cum ar fi citit un roman foarte interesant spuse:
-Iubirea, este cel mai frumos sentiment dintre toate, nu se poate ca ea, prietena noastra sa ne paraseasca, avem nevoie de ea.Fara ea nu ar mai fi ziua la fel de frumoasa.fara ea inima nu ar mai fi plina, iar speranta si bucuria ar muri si ele.
-Nu, nu ne pasa!Strigara invidia, deznadejdea si tristetea in cor!
interesanta povstea:) e captivanta foarte frumos astept continuarea :D
ReplyDeleteFrumos :) Ca si Florin, astept comtinuarea.Aveam si eu o poezioara asa..poate o voi publica
ReplyDeleteP.s In leg cu Jurnalul de pe blog-ul meu , vei vedea in urmatoarea parte daca e sau nu un vis
*continuarea, scuze ma grabeam :">
ReplyDeleteoauu... super:d:d:d abia astept sa vad si partea a 2-a:x s-o pui cat de curand:d foarte frumos!
ReplyDeletevaai ce tare :))) bravooo :D
ReplyDeletefoarte frumos spus.
Dupa ce ca erau niste "molecule" vii, le-ai mai pus inca pe-atata viata, dandu-le un rol. :)) Frumos, Lavinia! :)
ReplyDeleteaici e ca in basme...fortele binelui se lupta cu cele ale raului...sper ca sa castige binele...pune si tu odata cap 2...ca asteapta lumea:)
ReplyDeleteFara iubire inima ar fi de gheata...si, la ce folos o inima rece? Cu siguranta ca ea va ramane in cele din urma, nu-i asa? In inima ta oricum domneste!
ReplyDeleteGENIALA POVESTE:))
ReplyDeletesuper tare...continui sa ma surprinzi..placut.poop
ReplyDeletesuper frumos ...ai talent in a povesti:)
ReplyDeleteiti doresc sa ai liniste si iubire in casuta inimioarei tale!
ReplyDelete„Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el.” Michelangelo Buonarotti
ReplyDeleteFără iubire, nu mai putem fi oameni, nu mai putem fi noi, nu mai putem fi fericiți... nu ne mai putem crea universul nostru.
Hmm...Eu cred ca ar fi trebuit ca tristetea sa ia apararea iubirii,pt. ca spre deosebire de invidie si dezamagire ea nu este deloc egoista,la fel ca si iubirea.Fara iubire nu ar exista nici tristete.Ar fi doar un mare gol in inima,in "casuta lor".Ar fi mai mult confort si spatiu pentru lacomia dezamagirii si mai ales a invidiei.Tristetea nu se simte in largul ei alaturi de dezamagire si invidie,ci doar o compatimeste pe iubire ca a plecat de langa ea.Pentru ca cel mai bun aliat al tristetii este bucuria.Da,ai auzit bine.Tristetea are nevoie de bucurie si bucuria are nevoie de tristete.Daca bucuria pleaca,tristetea este nevoita sa cedeze teren in fata dezamagirii.Iar daca bucuria ramane prea mult,orgoliul si mandria ii fura din stralucire.Numai singura ea iubirea mentine echilibrul intre cele doua.Numai iubirea impaca cei doi prieteni,tristetea si bucuria atunci cand acestia doi se cearta.Numai iubirea face ca prin interventia ei miraculoasa,celelalte sentimente urate sa stea acolo in coltisorul lor in continuare si sa nu acapareze sufletul omului,fara sa mai lase atunci loc nici tristetii si nici bucuriei.
ReplyDeleteMultumesc Florin I. am sa tin cont de ceea ce mi-ai scris:)
ReplyDelete