In casuta inimioarei mele!

Capitolul 3

In dimineata urmatoare, sentimentele se trezira buimacite din somn si observara ca patul iubirii era gol...

-Ce ati facut? A plecat...zise cu tristete bucuria, care intotdeauna era vesela.

-Eh, si ce, da-i pace! O sa se intoarca ea, sau poate nu, dar cine are nevoie de ea? spuse deznadejdea

-Off, nu...spuse credinta.Nu se poate intampla asa ceva.Inima aceasta are nevoie de iubire, fara ea...

-Fara ea ce?tipa nervoasa tristetea, fara ea nu voi mai suferi asta vrei sa spui nu-i asa?!

-Fara ea, isi relua credinta fraza, va pleca in curand si bucuria, speranta a plecat deja...

-Ah da? Nu le simt lipsa la nici una dintre ele, duca-se sanatoase, continua deznadejdea.Insa tristetea, parea a fi si ea afectata.

-A plecat speranta, ce ma voi face acum, risc sa raman asa trista pentru totdeauna.Ce ma fac?

-Nu va temeti, inca mai exist eu! spuse din nou credinta cu mai multa putere ca niciodata.Singura care nu spusese nimic, a fost invidia, a ramas tacuta, ca si cum nici nu ar fi fost acolo.

In timp ce sentimentele din casuta inimioarei mele se sfatuiau de zor, eu mergeam in drum spre scoala.Mii de ganduri imi invadau mintea, insa nu vroiam sa le ascult, si tocmai de aceea ma prefaceam ca nu le aud.

                                                                                                   Va urma...